1 Când a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului.

Şi-a sfâşiat hainele. Vezi comentariul la 2Regi 19,1. Alergarea lui Ezechia la Casa Domnului era în acord cu sfatul din Ioel 11,8-14, dat într-un alt moment de criză.


2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe cei mai bătrâni dintre preoți, acoperiți cu saci, la prorocul Isaia, fiul lui Amoț.

La proorocul Isaia. Regele era într-o dilemă din care numai un profet al adevăratului Dumnezeu putea să-i arate o cale de scăpare.


3 Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: „Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară; căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei lor, și totuși mamele n-au putere să nască.

Zi de necaz. Vezi comentariul la 2Regi 19,3. Aşa cum Dumnezeu a răspuns poporului Său pe vremea lui Isaia, la fel îl va asculta şi scăpa întotdeauna (vezi Psalmi 46,5-11; 91).


4 Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu, și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță, dar, o rugăciune pentru rămășița care a mai rămas.”

Dumnezeu tău a auzit. Vezi comentariul la 2Regi 19,4. Dumnezeu poate să mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei (Ebr. 7,25).


5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia.
6 Și Isaia le-a zis: „Iată ce veți spune împăratului vostru: „Așa vorbește Domnul: „Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.

Nu te înspăimânta. Vezi comentariul la 2Regi 19,8.


7 Căci voi pune în el un duh de așa fel, încât la o veste pe care o va primi, se va întoarce în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.”

Voi pune în el un duh. Vezi comentariul la 2Regi 19,7.


8 Rabșache, la întoarcere, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

Libna. Vezi comentariul la 2Regi 19,8.


9 Atunci împăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, împăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ți facă război.” Cum a auzit lucrul acesta, a trimis soli la Ezechia, zicându-le:

Tirhaca. Vezi comentariul la 2Regi 19,9; vezi şi Vol. II, p. 53, 64. Apropierea lui Tirhaca (Taharca) l-a îndemnat pe Sanherib să-şi reia încercările de a obţine imediata supunere a lui Ezechia.

A trimis soli. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice el a trimis soli din nou.


10 „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: „Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care te încrezi și zici: „Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.”

Nu te lăsa amăgit. Vezi comentariul la 2Regi 19,10. Neizbutind să obţină Ierusalimul cu armele Sanherib făcea eforturi desperate să-l aibă prin cuvinte. Şi de data aceasta solia lui se asemăna mult cu aceea anterioară (Isaia 36,15.18-20), numai că era mai desperată şi mai sfidătoare.


11 Căci ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit cu desăvârșire; și tu, să fii izbăvit?

Tuturor ţărilor. Vezi comentariul la 2Regi 19,11. Împăraţii asirieni erau nemiloşi şi cruzi, şi mândri de cruzimea lor. Prin groaza directă a faptelor lor sângeroase ei nădăjduiau să vâre groază în inima oamenilor şi a naţiunilor, şi în felul acesta să aducă lumea sub stăpânirea lor.


12 Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei, le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețef și fiii lui Eden care sunt la Telasar?

Gozanul, Haranul. Vezi comentariul la 2Regi 19,12.


13 Unde este împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaim, Hena și Iva?”

Hamatului. Vezi comentariul la 2Regi 19,13. Aceeaşi întrebare fusese deja pusă cu privire la zeii Hamatului şi Arpadului (Isaia 36,19) şi acum cu privire la regii acestor cetăţi. Răspunsul de la sine înţeles era că ei avuseseră parte de soarta îngrozitoare a tuturor celor care îndrăzniseră să se împotrivească oştilor asiriene. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă Samaria după Iva.


14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, a întins-o înaintea Domnului

A luat scrisoarea. Vezi comentariul la 2Regi 19,14.


15 și I-a făcut următoarea rugăciune:
16 „Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul!

Care şezi pe heruvimi. Vezi comentariul la 2Regi 19,15.


17 Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!

Să batjocorească. Vezi comentariul la 2Regi 19,16. Ezechia privea cuvintele lui Sanherib ca adresate nu atât de mult lui cât lui Dumnezeu. Ezechia cârmuia ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.


18 Este adevărat, Doamne, că împărații Asiriei au pustiit toate popoarele și țările lor

Au pustiit toate ţările. Asiria era acum chiar la apogeul puterii sale. Tiglat-pileser III (745727), Salmanasar V (727-722), Sargon II (722-705) şi Sanherib (705-681) au fost cei mai mari împăraţi pe care i-a cunoscut Asiria vreodată, iar sub conducerea lor popoarele Asiei Apusene au fost zdrobite şi pustiite. Dacă Sanherib se lăuda acum, Ezechia recunoştea cu francheţe că lauda lui nu era lipsită de temei. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă omite şi ţările lor.


19 și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâinile omului, de lemn și de piatră. De aceea i-au nimicit.

Nu erau dumnezei. Vezi comentariul la 2Regi 19,18.


20 Acum, Doamne Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărățiile pământului să știe că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu!”

Toate împărăţiile. Vezi comentariul la 2Regi 19,19.


21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.

Aşa vorbeşte Domnul. Reiese că Isaia nu era de faţă când Ezechia a înălţat rugăciunea lui înfocată, dar că Domnul Şi-a informat profetul cu privire la rugăciune, şi cu privire la răspunsul favorabil care trebuia dat. La momentul acesta de criză naţională Dumnezeu nu-Şi va lăsa poporul pradă deznădejdii. Vezi comentariul la 2Regi 19,20.


22 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: „Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.

Fecioara. Ca o fecioară, Sionul fusese ameninţat de Sanherib, care era hotărât să-l umilească în faţa lumii. Dar Sionul refuzase cu curaj să se supune asirianului, iar Dumnezeu avea să-l răsplătească pentru credincioşia lui faţă de El. Vezi comentariul la 2Regi 19,21.


23 Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ți-ai ridicat glasul și ți-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel;

Sfântului. Vezi comentariul la 2Regi 19,22. Sionul era logodit cu El, şi ocărându-l pe el asirianul Îl ocăra pe Dumnezeu. Pentru onoarea propriului Nume Dumnezeu va veni în apărarea Sionului.


24 prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul și ai zis: „Cu mulțimea carelor mele m-am suit pe vârful munților, pe coastele Libanului, și voi tăia cedrii lui cei mai înalți, cei mai frumoși chiparoși ai lui, și voi ajunge pe culmea cea mai înaltă, în pădurea lui care este ca un pomet.

Ai zis. Vezi comentariul la 2Regi 19,23. Omul se aşeza pe sine şi puterea lui slabă împotriva puterii unui Dumnezeu atotputernic. Sanherib, ca şi Lucifer, era vinovat de slăvire de sine. Accentul lui era asupra sa personal – carelor mele, m-am suit, voi tăia şi voi ajunge (comp. Isaia 14,13.14). Inscripţiile lui Sanherib sunt arhipline cu astfel de lăudăroşenii. Dar încă o dată se va demonstra că mândria merge înaintea căderii (Proverbe 16,18), şi că Dumnezeu se împotriveşte celor mândri (Iacov 4,6).


25 Am săpat izvoare și am băut din apele lor, și cu talpa picioarelor mele voi seca toate râurile Egiptului.”

Am săpat izvoare şi am băut din apele lor. Sanherib continuă să se laude cu puterea şi invincibilitatea lui. Nimic nu-l poate opri. Pentru el dificultăţile care fac şah-mat pe muritorii de rând sunt ca nimic. Vezi comentariul la 2Regi 19,24.

Apele. Sulul 1QIsa zice ape străine, ca în pasajul paralel din 2Regi 19,24.


26 Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult și că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărâmături.

Am pregătit. Vezi comentariul la 2Regi 19,25. Dacă Dumnezeu nu Şi-ar fi retras grija Sa protectoare de la oameni şi popoare, oştile Asiriei ar fi fost neputincioase împotriva lor.


27 Și locuitorii lor sunt neputincioși, înspăimântați și uluiți: sunt ca iarba de pe câmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a da în spic.

Neputincioşi. Vezi comentariul la 2Regi 19,26.


28 Dar Eu știu când stai jos, când ieși afară, când intri și când ești mânios împotriva Mea.

Când stai jos. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice: Eu ştiu ridicarea ta şi aşezarea ta (vezi Plângeri 3,63). Dumnezeu îl avertizează pe Sanherib că El este pe deplin informat de activităţile şi intenţiile lui. Expresiile când ieşi afară, când intri, includ orice activitate a vieţii (vezi Psalmi 121,8; 139,2.3).


29 Deci pentru că ești mânios împotriva Mea, și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”

Veriga Mea în nările tale. Vezi comentariul la 2Regi 19,28. Asirienii recurgeau adesea la cele mai extreme barbarii în tratamentul pe care îl aplicau altora. Aceeaşi ilustraţie este folosită cu privire la tratamentul care va fi aplicat în cele din urmă tuturor lucrătorilor fărădelegii (Isaia 30,28; Ezechiel 38,4).


30 Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește singur de la sine, și în al doilea an, ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.

Semnul. Vezi comentariul la 2Regi 19,29. Ezechia şi poporul lui Iuda sunt asiguraţi că Dumnezeu le va da un semn, aşa cum a făcut adesea (Isaia 7,11.14; 38,8), ca garanţie a împlinirii profeţiei însoţitoare. Invazia asiriană oprise orice activitate agricolă normală, dar oamenii sunt asiguraţi în ce priveşte o provizie corespunzătoare de hrană. Anul următor putea fi un an sabatic, în timpul căruia urma să se producă destulă hrană de la sine. Anul al treilea însă, urma să aducă o reluare a vieţii şi activităţilor normale. Împlinirea acestei preziceri în intervalul de timp specificat urma să fie un semn al sigurei împliniri a făgăduinţei mai cuprinzătoare din versetele 31, 32.


31 Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda și ce va mai rămâne iarăși va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra.

Ce va mai rămânea. Vezi comentariul la 2Regi 19,30.


32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului, cei izbăviți. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor.

Râvna Domnului. Vezi comentariul la 2Regi 19,31. Numai intervenţia divină avea să-l salveze pe Iuda. Fără Dumnezeu nu era nădejde. Israel fusese deja nimicit, şi acum părea că nimic nu putea împiedeca ca Iuda să aibă aceeaşi soartă.


33 De aceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.

Întărituri de şanţuri. Vezi comentariul la 2Regi 19, 32. Soldaţii lui Sanherib îşi aveau deja tabăra în jurul cetăţii, dar încă nu începuseră lucrările obişnuite ale unui asediu. Nici un val de pământ nu se va înălţa împotriva zidurilor pentru a îngădui avansarea maşinilor de asediu şi a arcaşilor; şi nici unul dintre vrăjmaşi nu va reuşi să pătrundă în cetate. Ierusalimul părea să fie în pragul unui asediu disperat, dar asediul acela nu se va materializa.


34 Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul,
35 căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea și din pricina robului Meu David!”

Din pricina Mea. Venind în apărarea Ierusalimului, Dumnezeu Îşi apăra propria Lui măreţie şi onoare contra blasfemiei lui Sanherib (vezi comentariul la v. 24).


36 Îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte.

Îngerul Domnului. Vezi comentariul la 2Regi 19,35. Îngeri sunt trimişi mai degrabă să salveze decât să distrugă. Nu se ştie nimic cu privire la metoda folosită de înger cu prilejul acesta, dar indiferent de metodă, pedeapsa a venit pe neaşteptate, şi a distrus forţa asediatoare. În acord cu vechea neplăcere de a consemna informaţii nefavorabile în cronicile naţionale, rapoartele asiriene nu amintesc nimic despre această catastrofă. Diversele explicaţii legendare sunt lipsite de valoare.


37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors; și a rămas la Ninive.

Sanherib. Este semnificativ că Sanherib a fost cruţat. El pare să fi fost cu acea parte din oştirea sa care mersese împotriva lui Taharka (v. 9, vezi 2Regi 19,9, şi harta Vol. II, p. 954). Poate că Domnul voia ca el să se întoarcă în patria lui în ruşine şi dezonoare, ca o pildă a urmărilor care vin atunci când un om care se ridică împotriva lui Dumnezeu. Vezi comentariul la 2Regi 19,36.


38 Și, pe când stătea cu fața la pământ rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi, Adramalec și Șarețer, l-au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon.

Fii săi... l-au lovit. Vezi comentariul la 2Regi 19,37. Cu toate că i s-a îngăduit lui Sanherib să se reîntoarcă în Asiria, el n-a scăpat de o moarte violentă. Rapoartele asiriene şi babiloniene confirmă informaţia biblică a asasinării sale de către fii săi. În 681 Sanherib a fost ucis, iar Esar-Hadon a început să domnească. Nu se ştie la cât timp după reîntoarcerea lui s-a întâmplat acest lucru (vezi Vol. II, p. 64,65).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

16 PP 62

23 GC 287

38 PK 361