Isaia 32

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. 2Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. 3Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte. 4Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit. 5Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă. 6Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat. 7Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă. 8Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese. 9Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu! 10Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strângerea poamelor nu va mai veni. – 11Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale! 12Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. – 13Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele. 14Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte, 15până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, şi pometul va fi privit ca o pădure. 16Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomet. 17Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. 18Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. 19Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină, şi cetatea, plecată adânc. 20Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!