Iov 6

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Iov a luat cuvântul şi a zis: 2„Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, 3ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! 4Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine! 5Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare? 6Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou? 7Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea! 8O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! 9De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească! 10Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt. 11La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie? 12Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă? 13Nu sunt eu lipsit de ajutor şi n-a fugit mântuirea de mine? 14Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic. 15Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec. 16Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele; 17vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia. 18Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu şi pier. 19Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd. 20Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele. 21Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi! 22V-am zis eu oare: „Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine, 23scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi”? 24Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit. 25O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit? 27Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru. 28Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă! 29Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat! 30Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?