Iov 41

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie? 2Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca? 3Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce? 4Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie? 5Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele? 6Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori? 7Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi? 8Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti. 9Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ! 10Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă? 11Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. 12Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui. 13Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? 14Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare! 15Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; 16se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele. 17Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi. 18Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. 19Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea. 20Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări. 22Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza. 23Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite. 24Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. 25Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă. 26Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic. 27Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. 28Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el. 29Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor. 30Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân. 33Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic. 34Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”