1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?

Ştii tu? Dumnezeu continuă să-i prezinte lui Iov descrierea divină a minunilor creaţiunii animale care începe în cap. 38:9. Expresii precum "ştii tu" scot în evidenţă neştiinţa lui Iov în contrast cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Omul nu e nici măcar în stare să priceapă lucrurile pe care Dumnezeu poate să le creeze.

Caprele sălbatice. Acestea erau animale foarte sălbatice şi locuiau prin locuri retrase şi stâncoase. Firea lor îi punea pe oameni în imposibilitatea de a ajunge să le cunoască obiceiurile. Cu toate acestea, Dumnezeu, Creatorul, cunoştea orice amănunt cu privire la ele.

Cerboaicele. Compară cu Psalm 29:9. Termenul s-ar putea referi fie la femela speciei ţapilor sălbatici, aplicaţia făcând astfel rândul al doilea al textului o repetiţie a celui dintâi, fie la cerboaică.


2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea când nasc?

Numeri tu lunile. Perioada de gestaţie a animalelor de felul caprei sălbatice era probabil necunoscută omului, întrucât astfel de animale nu puteau fi nici domesticite, nici observate cu atenţie. Fiecare naştere, chiar dacă este vorba de un animal sălbatic, este o dovadă a puterii dătătoare de viaţă a Creatorului.


3 Ele se pleacă, fată puii și scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă și nu se mai întorc la ele.

Puii. Dependenţa de propriile lor puteri a puilor animalelor sălbatice e remarcabilă. "Prind vlagă" înseamnă că sunt sănătoşi şi puternici (vezi Daniel 1:10).

Cresc sub cerul liber. Pe terenuri deschise, aceste animale tinere cresc şi curând îşi părăsesc mamele. Aceste fenomene remarcabile nu depind în nici un caz de înţelepciunea sau planul omului. În schimb, ele revelează uimitorul plan al unui Dumnezeu inteligent şi iubitor.


5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

Măgarul sălbatic. Vezi la cap. 11:12. Despre animalul acesta se spune că se deosebeşte în curaj, energie, agilitate şi înfăţişare de animalul domestic cu acelaşi nume. În sălbăticiune, el este cu totul în afara sferei de influenţă a omului. Oricine studiază obiceiurile unei astfel de făpturi nu poate să nu se uimească de ştiinţa creatoare care poartă răspunderea unei astfel de frumuseţi, agilităţi şi dependenţe de propriile forţe. Aceasta pare să fie învăţătura pe care Dumnezeu încearcă să i-o dea lui Iov.


6 I-am dat ca locuință pustiul și pământul sărac ca locaș.

Pământul sărac. Ebr. melechah, literal, "sărătură", "goliciune", aici referindu-se la câmpiile sărăturoase. Melechah este tradus "pământ sărat" în Ieremia 17:6. Dumnezeu a creat măgarul sălbatic ca să locuiască confortabil în pustiuri arse de soare, lipsite de copaci, unde omul şi animalele lui domesticite nu ar putea supravieţui.


7 El râde de zarva cetăților și n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.

Strigătele stăpânului, care-l mână. Măgarul domesticit e condus de om, dar poruncile celui care mână nu înseamnă nimic pentru măgarul sălbatic, fiul pustiului lipsit de copaci. El nu se lasă supus în libertatea lui fără margini.


8 Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde.

Hrana. [Păşunea, KJV]. Munţii stâncoşi sunt locul de unde-şi procură hrana măgarul sălbatic. El supravieţuieşte acolo unde multe alte animale ar muri de foame. Cine îi dă animalului acestuia sălbatic capacităţile sale neobişnuite? Nu omul, ci Dumnezeu.


9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?

Bivolul sălbatic. [Unicornul, KJV]. Ebr. rem, în altă parte re'em, apare de nouă ori în Vechiul Testament. Din diferite descrieri ale acestui animal, se crede că reprezintă bivolul sălbatic (vezi Numeri 23:22; 24:8; Deuteronom 33:17; Psalm 22:21; 29:6; 92:10). Taurul sălbatic aflat adesea pe monumente asiriene era cunoscut sub numele de rimu. Animalul acesta era probabil asemănător cu acela pe care Cezar l-a găsit în Galia şi pe care l-a descris în felul următor: "Aceşti uri sunt puţin mai mici decât elefanţii în mărime, dar prin natura, culoarea şi forma lor sunt tauri. Mare este tăria lor şi mare le este iuţeala. Şi nu cruţă nici om, nici fiară odată ce l-a văzut... Chiar când sunt tineri, ei nu pot fi obişnuiţi cu omul şi făcuţi docili. Mărimea şi forma coarnelor lor sunt foarte deosebite de cele ale boilor noştri" (De bello Gallico vi. 28). Se crede în general că deosebirea dintre bivolul sălbatic şi bivolul domestic din v. 9-12 este comparabilă cu deosebirea dintre măgarul sălbatic şi măgarul domestic din v. 5-8.

Slujba ta. [Să-ţi servească, KJV]. Boul domestic trage la plug, dar boul sălbatic nu ar putea fi folosit în astfel de scopuri.

La ieslea ta. Boul sălbatic n-ar putea fi ţinut într-un mediu domestic. Natura lui era deosebită. Cine l-a înzestrat cu caracteristici atât de deosebite, chiar dacă în exterior semănă cu fratele lui domestic? Răspunsul este - Dumnezeu.


10 Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

Te încrezi tu în el? În bivolul sălbatic nu te poţi încrede. Tăria lui nu poate fi ţinută sub control pentru a servi scopurilor omului. Deosebirile din natură sunt aşezate de Dumnezeu şi rezistă tuturor încercările de schimbare.


12 Te lași tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?

Căratul rodurilor tale. Încrederea pe care o inspiră boul domestic este proverbială. Iov ştie bine că boul sălbatic este cu totul deosebit în privinţa aceasta. Poate Iov să explice motivele acestei diferenţe? O asemenea ştiinţă depăşeşte puterea lui de pricepere.


13 Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

Struţului. [Păuni, KJV]. Ebraica versetului acestuia este greu de tradus. În general se crede că se referă la struţ şi nu la păun. Struţul era obişnuit în ţara lui Iov.

Din varianta alternativă dată în notă [KJV] la propoziţia a doua, "penele berzei şi struţului", unii au tras concluzia că Dumnezeu pune în antiteză barza şi struţul, aşa cum pune în antiteză măgarul sălbatic şi pe cel domestic, boul domestic şi cel sălbatic. Barza este o pasăre care poate să zboare uşor şi graţios. Struţul are aripi mari care se mişcă în timp ce pasărea aleargă, dar aripile acestea nu pot să ridice de pe pământ făptura greoaie. De asemenea, există o deosebire remarcabilă în ce priveşte obiceiurile celor două păsări. Barza e bună cu puii ei, dar femela struţ pare să nu aibă deloc grijă de puii ei. Caracteristica aceasta este dezvoltată în versetele următoare ale capitolului. Ideea pare să fie că Dumnezeu, în providenţa Sa, a înzestrat diferite făpturi cu diferite caracteristici. Aceste variaţii nu pot fi explicate sau controlate de om.

Alte încercări de traducere pentru al doilea rând, extrem de obscur, sunt: "dar sunt ele aripile şi penele iubirii?"(RSV), şi "dar sunt aripile şi penele lui blânde?" (RV).


14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip.

Îi încredinţează pământului ouăle. Femela struţ îşi depune ouăle în nisip şi se spune că îşi părăseşte ouăle în nisip ca să fie încălzite de soare. Femele unui grup folosesc un singur cuib, una dintre ele stând o parte zilei cu oile, în timp ce celelalte sunt în căutarea hranei. Masculii clocesc ouăle în timpul nopţii.


15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

Uită. Femela hoinăreşte fără să fie îngrijorată cu privire la ouăle ei. Mai târziu toate femele fug împreună cu tot grupul. Aceasta ar putea arăta indiferenţa lor pentru puii ei.


16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

Aspră. Femela struţ pare să fie lipsită de inteligenţă suficientă pentru a arăta grijă faţă de puii ei (vezi Plângeri 4:3). Degeaba. Chiar dacă ouăle sunt sparte şi nu mai are pui, continuă să nu se îngrijoreze.


17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere.

Nu i-a dat. Creând făptura aceasta, se pare că Dumnezeu a văzut de bine să înzestreze pe struţ cu o inteligenţă mărginită. El nu prezintă motivele pentru care a făcut aşa şi astfel de motive omul nu le cuprinde cu mintea. E o zicală arabă: "Prost ca struţul".

Dumnezeu vorbeşte aici despre Sine la persoana a treia probabil pentru subliniere.


18 Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui.

Râde de cal. În ciuda prostiei şi a lipsei ei de grijă pentru puii ei, femela struţ a fost înzestrată de Dumnezeu cu o remarcabilă capacitate de deplasare rapidă pe pământ. E binecunoscut că pasărea acesta poate să depăşească cel mai rapid cal.


19 Tu dai putere calului, și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

Calului. Versetele 19-25 descriu calul de război. Citatul următor din Virgil se aseamănă cu această descriere plastică:

"Soarbe nesăţios al luptei zvon,

Saltă ca zvăpăiat la al ei ton;

Flăcări din nări ţâşnesc ca râu aprins,

Zboară strălucitor pe câmpu-ntins.

Fâlfâie înfoiat, păru-comat

Falnic împodobind gâtu-ncordat.

Duduie, greu călcat pământul dur

Sub tropotul turbat, jur împrejur."


20 Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

Nechezatul. [Tunetul, KJV]Ebr. ra'mah, al cărui înţeles nu este sigur. Unii au luat cuvântul ca însemnând nechezatul calului. Ra'mah e forma feminină a cuvântului tradus "tunet" în v. 25, dar e puţin probabil ca forma feminină să aibă acelaşi înţeles ca cea masculină. Tabloul este acela al agitaţiei şi nerăbdării calului de război când, cu gâtul întins şi încordat, se aruncă în luptă.


21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;

Scurmă. Tabloul unui cal care scurmă, nerăbdător să alerge în luptă.

Înarmaţi. Literal, "echipament", "arme", "armură".


22 își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

Îşi bate joc de frică. Călăreţul lui poate să fie înfricoşat, dar el nu. Sabia nu-l îngrozeşte.


23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

Mănâncă pământul. Un mod însufleţit de a descrie repeziciunea cu care un cal agitat străbate faţa pământului.


25 La sunetul trâmbiței parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

Înainte! [Ha, ha, KJV]. Probabil o descriere a sforăitului sau nechezatului calului; sau poate o descriere figurată a calului ca reacţie la sunetul trâmbiţei de război.

Tunet. Compară cu Isaia 5:28-30. Lange a descris astfel calul arab: "Deşi blând ca un miel şi neavând nevoie de altă îndrumare decât frâul, când iapa arabă vede suliţa mişcătoare a călăreţului ei, ochii ei scânteie de foc, nările ei roşii ca sângele se deschid larg, gâtul ei se arcuieşte nobil, iar coada şi coama i se ridică şi se răsfiră în vânt".


26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi?

Uliul. De la calul care atacă Dumnezeu îi îndreaptă atenţia lui Iov spre uliul migrator. A sădit Iov instinctul care determină pasărea să caute un climat mai cald în timpul iernii? Din nou e confruntat cu un exemplu de înţelepciune de nepătruns a lui Dumnezeu.


27 Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așază cuibul pe înălțimi?

Pe înălţimi. Vulturul a fost totdeauna vestit pentru marile înălţimi la care zboară. A învăţat Iov păsările acestea să caute vârfurile cele mai înalte de stânci pentru a-şi face cuibul acolo?


28 El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

În stânci. Nici un loc nu e prea accidentat sau inaccesibil pentru a fi cuibul unui vultur.


29 De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea.

De acolo. Vulturii sunt vestiţi pentru acuitatea lor foarte mare, simt de la o distanţă incredibilă prezenţa prăzii lor şi se aruncă în zbor din cuiburile lor din înălţime pentru a-şi înşfăca victima. Cine le-a dat aceste instincte minunate, mai presus de tot ce ştie omul?


30 Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.”

Acolo-i. Vezi Matei 24:28; Luca 17:37.

Fenomenele menţionate ilustrează puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Tot ce a descoperit omul cu privire la natură începând cu vremea lui Iov tinde doar să confirme aceeaşi putere şi bunătate.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 26 �

ML 105