Iov 37

Copyright © Radio Vocea Speranței

1La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei. 2Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului. 4Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. 5Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. 6El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. 7Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui. 8Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei. 9Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte. 10Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. 11Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; 12mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. 13Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui. 14Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! 15Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său? 16Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită? 17Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi? 18Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată? 19Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi. 20Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea? 21Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa; 22de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu! 23Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. 24De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.”