Iov 36

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Elihu a urmat şi a zis: 2„Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. 3Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 4Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate. 5Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui. 6El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit. 7Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească. 8Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii? 9Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor. 10Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire. 11Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie. 12Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor. 13Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie; 14îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi. 15Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează. 16Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase. 17Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta. 18Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire! 19Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura? 20Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor. 21Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău. 22Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El? 23Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”? 24Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească! 25Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe. 26Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns. 27Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, 28pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. 29Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său? 30Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării. 31Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană. 32Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. 33Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.