Iov 31

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. 2Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? 3Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 4N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? 5Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune: 6să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea! 7De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele, 8atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate! 9Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu, 10atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii! 11Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12un foc care mistuie până la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. 13De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine, 14ce aş putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El? 15Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei? 16Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, 17dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, 18eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă; 19dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, 20fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; 21dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători; 22atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme! 23Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. 24Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;” 25dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem; 26dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă, 27şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură: 28şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 29Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, 30eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; 31dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?” 32Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; 33dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân, 34pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul… 35Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu? 36Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38Dacă pământul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi; 39dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni: 40atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!” Sfârşitul cuvintelor lui Iov.