Iov 10

Copyright © Radio Vocea Speranței

1M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2Eu zic lui Dumnezeu: „Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine! 3Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi? 4Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? 5Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui, 6ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, 7când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? 8Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti! 9Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână? 10Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza? 11M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine; 12mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. 13Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând: 14că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea. 15Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea. 16Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat, 17îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri. 18Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut! 19Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!” 20Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin, 21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, 22în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala şi unde lumina este ca întunericul!”