Ieremia 6

1 „Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.

COPII AII LUI BENIAMIN. Locuitorii Ierusalimului sunt desemnaţi astfel poate printr-o figură de stil numită sinecdocă, o figură prin care o parte reprezintă întregul. La aşezarea iniţială a hotarelor de trib, Ierusalimul cădea în cuprinsul teritoriului lui Beniamin (vezi comentariul la Iosua 15,80). Înainte de vremea lui David cetatea îşi socotea cetăţenii atât din Iuda (vezi comentariul la Iosua 15,63) cât şi din Beniamin (vezi comentariul la Judecători 1,21). Hotarul dintre Beniamin şi Iuda trecea prin valea Hinom (Iosua 15,8) care era în sudul cetăţii. Oraşul de naştere al lui Ieremia, Anatot, se găsea pe teritoriul lui Beniamin (vezi Ieremia 1,1), şi unii au fost de părerea că această solie se poate să fi fost vestită acolo, la începutul activităţii lui Ieremia (PK 409). Aceasta ar explica de ce chemarea a fost adresată îndeosebi lui Beniamin, deşi ea se aplica la întreaga populaţie.

DIN MIJLOCUL. Mai înainte (cap. 4,6) locuitorii din districtele de la ţară fuseseră îndemnaţi să-şi caute scăparea fugind la Ierusalim. Acum este o avertizare să fugă din Ierusalim în ţinuturile de păşuni nelocuite din sud. Capitolul 6 descrie cu putere sosirea oştirilor duşmane din nord. Noul apel trebuie să fi fost făcut pentru a arăta că distrugerea va fi atât de totală încât chiar şi cele mai puternice întărituri ale cetăţii se vor dovedi de mai puţină siguranţă decât şederea în câmp deschis. Pe de altă parte cap. 4,6 s-ar putea referi la vremea primelor năvăliri, când oraşele întărite ofereau o oarecare siguranţă.

TECOA. Un oraş cam la 16 km. la sud de Ierusalim, situat pe un deal cam la 800 m. deasupra nivelului mării, dominând Pustia Iudeii. Era oraşul natal al femeii înţelepte tocmite de Ioab pe vremea lui David (2Samuel 14,2). Era oraşul de unde se trăgea profetul Amos (Amos 1,1). Oraşul mai poartă şi acum numele Tegu’. În versetul acesta este un joc de cuvinte. Cuvintele pentru trâmbiţă şi Tecoa îşi au amândouă rădăcina în ebraicul taqa’, a mâna, a face zgomot, sau a trâmbiţa.

SEMN. Fără îndoială aici este vorba de semn de foc (vezi Judecători 20,38.40).

BET-HAHEREM. Literal, casa viei. A fost identificat ca ’Ain Karim, cam la 7 km. la apus de Ierusalim.

SE VEDE. Sau Se arată. Literal, a privi în jos asupra (de undeva de sus). Răul sau nenorocirea în mod figurat este arătat ca atârnând deasupra poporului şi privind în jos către prada sa.

MIAZĂNOAPTE. Vezi cap 1,14; 4,6.

2 Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc!

NIMICESC. De la ebraicul damach, care poate fi tradus şi prin a reduce la tăcere uneori în sensul de a nimici sau a dărâma (vezi Osea 4,5, unde cuvântul pentru nimici este damach).

3 La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile în jurul ei şi îşi pasc fiecare partea lui.” –

PĂSTORII. Pasajul acesta a fost înţeles în două feluri, 1) conducătorii oştirilor invadatorilor sunt asemuiţi cu păstorii sau ciobanii ale căror turme mănâncă orice fir de iarbă (vezi comentariul la Numeri 22,4). 2) Este un tablou al situaţiei de după invazie, cu cetăţile dărâmate, ţara pe jumătate e pustie, şi beduinii venind acolo cu turmele lor la păscut.

4 „Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua în amiaza mare!”… Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.

PREGĂTIŢI-VĂ S-O BATEŢI. Sau Pregătiţi război. Literal, sfinţiţi război, sau consacraţi război. Luptele erau precedate de sacrificii de divinaţie şi rugăciuni. Obiceiurile haldeilor în această privinţă sunt descrise în Ezechiel 21,21.22. Israeliţii aduceau şi ei sacrificii şi înălţau rugăciuni (vezi Deuteronom 20,1-3; 1Samuel 13,9-12) înainte de a porni la luptă. Compară expresia sfintei Mele oştiri (vezi comentariul la Isaia 13,3).

HAIDEM! SĂ NE SUIM. Invadatorii se îndemnau unii pe alţii la atac. Ei sunt nerăbdători ca nu cumva să se piardă vreo clipă pentru înfrângerea duşmanului şi punerea mâinii pe pradă.

ZIUA NAMEAZA MARE. Nu este nici o slăbire nici chiar în timpul arşiţei dogoritoare a soarelui din miezul zilei (cap. 15,8; 20,16). O, dacă oamenii de azi ar fi tot atât de înfocaţi în lupta spirituală pentru împărăţia lui Dumnezeu! Atunci nu s-ar pierde nici o clipă sau ocazie.

5 Haidem să ne suim noaptea şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!” –

Verset ce nu a fost comentat.

6 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci în mijlocul ei este numai apăsare.

OŞTIRII. Vezi Vol. I, p. 173; vezi comentariul la Iosua 5,14; Psalmi 24,10.

TĂIAŢI COPACI. Profetul face o descriere grabnică a unui asediu din vechime. Terenul din jurul cetăţii a fost curăţat. Copacii au fost tăiaţi şi lemnul a fost folosit la construirea de metereze, valuri de pământ, turnuri şi maşini militare. Legea mozaică interzicea tăierea pomilor fructiferi pentru scopuri de asediere (vezi comentariul la Deuteronom 20,19.20). Plutarh aminteşte de o aceeaşi lege la egipteni, dar este îndoielnic dacă alte neamuri nordice aveau acelaşi scrupule.

RIDICAŢI ŞANŢURI. Sau Faceţi o movilă. Coşuri de pământ erau cărate şi turnate pentru a face o movilă care era înălţată până ce se ajungea la înălţimea zidurilor. De pe asemenea înălţimi se puteau lansa atacuri directe (vezi comentariul la 2Samuel 20,15; 2Regi 19,32; Isaia 29,3; Ezechiel 4,2).

NUMAI APĂSARE. Vezi 2Regi 24,3.4; Isaia 1,21; Ezechiel 7,23.

7 Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.

FÂNTÂNĂ. Tradiţia masoretică zice, izvor.

ŢÂŞNEŞTE. LXX, Vulgata ca şi comentatorii moderni consideră cuvântul ebraic ca derivând de la rădăcina qarar, a fi rece şi redau acest pasaj prin menţine rece sau păstrează proaspăt. Întrun rezervor subteran apa este ferită şi păstrată proaspătă şi gata pentru folosire. Conform acestei interpretări, Ierusalimul îşi păstrează nelegiuirea.

Alţii însă, urmând interpretarea rabinică, consideră că rădăcina de la care se derivă este qur care înseamnă a scoate (apă). De aici ei interpretează acest pasaj ca însemnând a face apa să ţâşească. Conform acestei interpretări, Ierusalimul izvorăşte sau face să ţâşnească neîncetat nelegiuire şi apăsare.

Oricare ar fi imaginea pe care a avut-o în minte profetul, gândul evident este că cetatea era cu desăvârşire stăpânită de nelegiuire.

8 Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!”

IA ÎNVĂŢĂTURĂ. În mijlocul avertizărilor cu privire la grozava pedepsire se face acest duios apel din partea Dumnezeului lui Israel, care este infinit de bun şi răbdător, şi nu vrea să aducă nimicire asupra poporului Său. Domnul îi îndeamnă să se lase mustraţi şi cercetaţi prin disciplina Sa.

DEPĂRTEZ. Ebr. Yaqa, a întoarce spatele cuiva (în dezgust). Dumnezeu nu era dispus să-Şi întoarcă spatele faţă de neamul pe care El îl alesese (vezi Ezechiel 23,18; Osea 9,12; 11,8).

9 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămaşi dintr-o vie. – Puneţi din nou mâna pe ea ca şi culegătorul pe mlădiţe.” –

VOR CULEGE. Sau Vor culege deplin. În această imagine ciorchinii sunt iudeii, iar culegătorii sunt năvălitorii, babilonienii. Captivitatea şi nimicirea urma să aibă loc de repetate ori şi pe deplin (vezi Vol. II, p. 95-97).

RĂMĂŞIŢELE LUI ISRAEL. Regatul lui Iuda era tot ce mai rămăsese din Israel în zilele lui Ieremia. Cele zece triburi fuseseră duse în captivitate de asirieni (vezi Isaia 24,13; Ieremia 49,9; Obadia 5).

PUNEŢI DIN NOU MÂNA. Sau Întoarceţi mâna înapoi. Prinşii de război vor fi din nou duşi în Babilon (Ieremia 52,28-30; comp. 2Regi 24,14; 25,11).

MLĂDIŢE. Sau Coşuri. Ebr. Salsilloth, un cuvânt cu înţeles nesigur, întâlnindu-se doar aici în Vechiul Testament. Unii sunt de părere că ar însemna mlădiţe, ramuri, sau viţe. Totuşi LXX îl redă prin kartalles, paner (coş), o traducere sprijinită de cea asiriană şi de ebraica modernă.

10 Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el.

CUI? Ieremia pare a fi covârşit de simţământul zădărniciei misiunii sale. Din pricina încăpăţânării poporului întreaga lui lucrare de predicare părea zadarnică.

URECHEA LOR ESTE NETĂIATĂ ÎMPREJUR. În alte pasaje se vorbeşte despre inimă (vezi Levitic 26,41; Deuteronom 10,16; Ieremia 9,26; Ezechiel 44,7.9) şi despre buze (vezi Exod 6,12.30) ca netăiate împrejur, dar aceasta este singura referire din Vechiul Testament unde se foloseşte pentru ureche o asemenea expresie (vezi Fapte 7,51). Locuitorii Iudeii îşi astupaseră urechile faţă de învăţăturile lui Dumnezeu şi cu încăpăţânare îşi urmaseră drumul lor profan. Ei erau îndărătnici şi răzvrătiţi.

O OCARĂ. Sau O batjocură. Solia lui Dumnezeu prin profetul său era luată în bătaie de joc şi dispreţuită. Ea ajunsese un obiect de ocară şi derâdere (vezi cap. 20,8).

NU LE PLACE. Lucrările religioase sunt de folos închinătorului numai când sunt săvârşite voios şi din inimă.

11 Eu sunt aşa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri. – „Toarn-o peste copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul şi cel încărcat de zile.

PLIN DE MÂNIE. Râvna pentru cauza lui Dumnezeu îl mistuia în mod simbolic pe profet (vezi Ieremia 4,19; comp. Ezechiel 3,3].

N-O POT OPRI. Un tablou al epuizării răbdării.

COPILUL DE PE ULIŢĂ. Toţi, indiferent de vârstă sau de sex, vor fi nimiciţi laolaltă, de la copiii de pe uliţă până la bătrâni şi cel încărunţit de vreme.

VOR FI PRINŞI. Adică, vor fi surprinşi de pedeapsă (vezi Ieremia 8,9; comp. Isaia 8,15; etc.).

12 Casele lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.

VOR TRECE... ALTORA. Toate lucrurile pe care oamenii le socoteau de preţ vor fi trecute în mâna altora. Versetele 12-15 sunt într-o strânsă paralelă cu cap. 8,10-12 (vezi Deuteronom 28,30).

13 Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.

PROOROC. Conducătorii spirituali – proorocul şi profetul – ar trebui să fie cei dintâi în stăvilirea răului. Dimpotrivă ei erau cei vinovaţi în privinţa aceasta.

14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!

FIICEI. Expresia aceasta s-ar părea să nu fi fost în textul ebraic folosit de traducătorii KJV, lucru indicat de faptul că au folosit litere cursive. Totuşi, acest cuvânt se găseşte în multe manuscrise ebraice, în versiunea greacă Symmachus, în cea Siriacă, în Targumuri şi Vulgata, şi este folosită şi în altă parte în Ieremia (cap. 8,11, 21, 22).

UŞURATIC. Superficial.

PACE. Ebr. Shalom, un cuvânt folosit adesea pentru a da să se înţeleagă toate lucrurile bune ale vieţii. Shalom a fost definit ca însemnând nu numai pace dar şi plinătate, prosperitate, fericire, sănătate, prietenie etc. Shalom sau echivalentul său salaam şi astăzi este cuvântul obişnuit de salut în multe ţări răsăritene.

Pretinşii prooroci din zilele lui Ieremia acopereau păcatele poporului şi prezentau tablouri măgulitoare cu privire la perspectivele viitoare ale lui Iuda (vezi Ieremia 8,11; 14,13; 23,17; comp. Mica 3,5). Prin învăţăturile lor plăcute la auz dar înşelătoare, aceşti necredincioşi conducători adormeau sufletele păcătoşilor într-o odihnă forţată. Ei ar fi trebuit să dea avertizare cu privire la nenorocirea ce era gata să vină cum şi la nevoia de pocăinţă, dar în schimb ei dădeau asigurarea că nu e nimic de temut (vezi Ezechiel 13,22).

Proorocii care vestesc pace şi siguranţă în ciuda nelegiuirii, când Dumnezeu declară că păcatul era aproape să-şi culeagă răsplata inevitabilă, nu sunt decât ecoul minciunii satanice rostite de şarpe în grădina Eden, Hotărât nu veţi muri. (Geneza 3,4). Prin Ieremia cât şi prin alţi soli Dumnezeu dăduse de ştire că ziua harului pentru Iuda era aproape să se încheie, şi că răsplata pentru săvârşirea răului nu mai putea fi amânată (comp. Ezechiel 12,21-28). Însă proorocii mincinoşi denunţau pe Ieremia şi solia trimisă din cer (vezi Ieremia 28,29) şi căutau să liniştească temerile poporului că răul lor fel de purtare ar avea urmări. Profeţii mincinoşi spuneau, şi aşa se şi întâmpla, Mâine vom face tot ca azi, ba încă mai rău. (Isaia 56,12).

15 Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni; şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.”

SUNT DAŢI DE RUŞINE. Sau Au fost ei ruşinaţi?. Ei se referă la neruşinaţii conducători spirituali. Dacă ei s-ar fi ruşinat de monstruoasa lor răutate, ar mai fi fost nădejde. Însă ei erau nespus de învârtoşaţi, îşi pierduseră orice pic de simţire (Efeseni 4,19), trecând de limita de la care mai puteau fi influenţaţi de Spiritul Sfânt.

NU ROŞESC. Comp. cap. 3,3; 8,12. Lipsa de ruşine e dovadă de conştiinţă înceţoşată.

16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”

STAŢI ÎN DRUMURI. Metafora aceasta este aceea a unui călător care, pierzând drumul, se opreşte la răscrucea mai multor drumuri, cercetând şi întrebând cu grijă care este drumul cel bun.

CĂRĂRILE CELE VECHI. Cărarea sau calea cea bună şi dreaptă este aceea pe care merseseră străbunii evlavioşi ai lui Iuda. Păzirea principiilor etice şi morale ale legământului urma să aducă neamului cât şi fiecărui ins în parte cele mai alese binecuvântări spirituale (vezi PK 411).

ODIHNĂ PENTRU SUFLETELE VOASTRE. Cel care umblă pe cărarea pe care o arată Dumnezeu va găsi pace şi tihnă (vezi comentariul la Matei 11,28.29).

17 Am pus nişte străjeri peste voi: „Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei!” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”

STRĂJERI. Compară Isaia 56,10; Ezechiel 3,17; 33,7.

SUNETUL TRÂMBIŢEI. Sunetul de trâmbiţă era semnalul de alarmă folosit de santinelele de pe zidurile cetăţii (vezi cap. 4,5).

NU VREM SĂ FIM CU LUARE AMINTE. Compară cu nu vrem să umblăm pe ele din v. 16.

18 De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!

DE ACEEA. Adică, deoarece israeliţii îşi astupaseră urechile atât faţă de avertizarea scrisă cât şi faţă de îndemnul prietenesc.

NEAMURI. Ebr. Goyim (vezi comentariul la cap. 1,5). Profetul chema neamurile păgâne să fie martore la judecăţile lui Dumnezeu revărsate asupra poporului Său (vezi Isaia 1,2).

ADUNARE A POPOARELOR. Sau Adunări. Se poate, în mod figurat ca un juriu al neamurilor păgâne. Aceste neamuri erau chemate să asculte sentinţa rostită peste poporul acesta, Israel (v.19).

CE LI SE VA ÎNTÂMPLA. Sau Ce este între ei. Înţelegându-se fie 1) culmea nelegiuirii şi decăderii lor, fie 2) mărimea pedepsei ca urmare a stricăciunii lor.

19 Ascultă şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea.

VOI ADUCE. Literal, Eu chiar aduc. Judecata este înfăţişată ca fiind deja pe drum.

RODUL GÂNDURILOR LUI. Locuitorii Iudeii aveau să culeagă roadele celor pe care ei înşişi le semănaseră. Încăpăţânarea şi lipsa lor de pocăinţă aduceau asupra lor o grabnică ruină (vezi comentariul la Proverbe 1,31). Ceea ce fac oamenii e rezultatul a ceea ce sunt. Din gânduri izvorăsc faptele.

20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.”

CE NEVOIE AM. Sau În ce scop. Ieremia accentuează aici faptul că Dumnezeu nu primeşte doar o simplă slujire exterioară. Păzirea întregului sistem ceremonial era fără de folos dacă nu era însoţit de o religie a inimii (vezi 1Samuel 15,22; Psalmi 40,6; Isaia 1,11–13; Ieremia 7,21–23; Ezechiel 20,39; Osea 6,6; Amos 5,21–24; Mica 6,6–8).

SEBA. Pe temeiul descoperirilor arheologice recente, Seba de acum este identificată cu Yemen, o ţară în sud-vestul Arabiei (vezi 1Regi 10,1). Sebaenii erau un popor semitic de negustori care se ocupau mai ales cu mărfuri de lux ca aurul, tămâie şi pietrele preţioase (vezi Isaia 60,6; vezi comentariul la 1Regi 10,1.2). Capitala lor era la Marib.

TRESTIE MIROSITOARE. Literal, Trestie dulce. În general identificată cu trestia mirositoare denumită de arabi kalaman şi de indieni rotang, cele mai alese varietăţi crescând în India şi sudul Arabiei (vezi Ezechiel 27,19). Rădăcinile, tulpina şi frunzele plantei răspândeau o esenţă parfumată când erau zdrobite.

21 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.”

PIETRE DE POTICNIRE. Probabil aici arătând pe haldei, pricina căderii şi nimicirii lui Iuda.

VECINI ŞI PRIETENI. Cuprinzând o nimicire generală şi fără a ţine seama de nimic.

22 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.

ŢARA DE LA MIAZĂNOAPTE. Vezi comentariul la cap. 1,14; 4,6.

SE RIDICĂ. Ebr. ’ur, a se ridica, a fi împins la acţiune.

MARGINILE PĂMÂNTULUI. O figură de stil denotând părţile cele mai depărtate ale pământului (vezi cap. 25,32). Invadatorul este descris în altă parte ca venind de departe (cap. 5,15). Ţara robiei de unde Dumnezeu avea să aducă pe poporul Său este descrisă în termeni asemănători cu cei folosiţi aici (cap. 31,8).

23 Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă ca un om pregătit de război împotriva ta, fiica Sionului!”

ARC. Babilonienii şi asirieii erau iscusiţi în folosirea acestei arme (vezi cap. 4,29; 5,16).

SULIŢĂ. Ebr. Kidon, probabil o lance sau o suliţă lungă şi subţire, o suliţă uşoară care putea fi aruncată spre ţintă (vezi cap. 50,42).

CUMPLIŢI. Lipsa de milă şi cruzimea invadatorilor era arătată în felul cum au tratat pe Zedechia (vezi cap. 52,8-11). Fiii împăratului au fost ucişi în faţa lui, după care i s-au scos ochii, aşa încât ultima sa amintire vizuală a fost această scenă oribilă. După aceea a fost trimis în lanţuri la Babilon. Monumentele perpetuează raportul unora dintre obiceiurile lor barbare.

GLASUL LOR URLĂ. Năvălitorii urmau să fie atât de numeroşi încât zgomotul apropierii lor avea să semene cu urletul sau mugetul mării (vezi Isaia 5,30; 17,12). GATA DE LUPTĂ. Înarmaţi şi echipaţi pentru o luptă neîntârziată.

24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza ca durerea unei femei care naşte. –

LA VUIETUL APROPIERII LOR. Sau Faima lor. Versetele 24 şi 25 descriu uluirea pricinuită de veştile sosirii invadatorilor.

25 Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur!

NU IEŞIŢI. Nu vă avântaţi dincolo de zidurile Ierusalimului (vezi v. 1).

26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jeleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi. –

TĂVĂLEŞTE-TE. Dovada unei amărăciuni la culme. Presărarea pe corp, mai ales pe cap, cu cenuşă de către cineva era un semn de amărăciune, umilinţă şi penitenţă (vezi 2Samuel 13,19; comp. Neemia 9,1). Uneori cel îndurerat şi penitent stătea culcat pe cenuşă (vezi Iov 2,8; 42,6; Iona 3,5.6). Culmea nenorocirii sau a zdrobirii de inimă putea fi exprimată prin tăvălirea în cenuşă.

SINGURUL TĂU FIU. Stingerea urmaşilor cuiva în mijlocul unui popor care punea cel mai mare accent pe posedarea de copii, urma să aducă cea mai dureroasă amărăciune.

27 „Te pusesem de pază peste poporul Meu ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.

TE. Referirea se face la Ieremia (vezi PK 419) iar nu la fiica poporului meu (v. 26) aşa cum părea să arate contextul. Lucrul acesta este văzut clar din faptul că pronumele ebraic este feminin. Domnul căuta evident să încurajeze pe profet să fie credincios în ciuda experienţelor grele.

PAZĂ. Sau Turn. Ebr. Bachon, unul care încearcă, unul care probează, sau un examinator. Traducerea turn [KJV] vine negreşit de la asocierea lui bachon cu bachin, forma de plural a căruia este tradusă cu turnuri, locuri de pază în Isaia 23,13. Totuşi bachin, are un sens incert.

CETĂŢUIA. Ebr. Mibşar, un loc făcut de neapropiat, în general folosit pentru a descrie o cetate întărită. Ieremia urma să stea tare pentru Domnul ca o întăritură împotriva căreia mâna omului nu poate izbuti.

CERCETEZI. Ebr. Bachan, a pune la încercare, a cerceta, a proba. Versetele 28-30 folosesc termeni metalurgici. Procesul de curăţire nu dă decât argint lepădat (v. 30).

28 Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bârfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi.

RĂZVRĂTIŢI. LXX zice, unii care nu vor să ia aminte, adică, nişte neascultători.

ARAMĂ ŞI FIER. În ele însele acestea nu sunt metale fără valoare, dar dacă ar fi descoperite de cineva care le examinează şi care se aşteaptă să găsească aur sau argint, el ar fi foarte mult dezamăgit. Dumnezeu ca marele Examinator era adânc dezamăgit în ce priveşte poporul Său. Ei nu izbutiseră nicidecum să ajungă la înaltul destin pe care El îl intenţiona pentru ei, şi cu toate acestea se socoteau mai buni decât păgânii.

29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.

DEGEABA CURĂŢESC. Sau Topeşte în zadar. Continuarea simbolului cu procesul de curăţire. Marile sforţări depuse de Dumnezeu în favoarea poporului Său nu erau de nici un folos.

30 De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”

LEPĂDAŢI. Ebr. Ma’as, a lepăda, a dispreţui, a arunca. Prin lucrarea sa Ieremia îndemna pe oameni să arunce zgura neascultării (PK 410). Jocul de cuvinte cu lepădat sporeşte forţa soliei profetului. Locuitorii din Iuda decăzuseră foarte mult faţă de înaltul ideal al lui Dumnezeu faţă de ei ca naţiune, şi în starea actuală a lor ei erau cu totul acceptabil pentru El. El nu mai putea să mai sufere umblarea lor rătăcitoare, ca nu cumva îndelunga Sa răbdare să fie interpretată ca o aprobare a faptelor lor (vezi p. 29-32).

B

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

14 Ev 281; EW 234, 282; GC 655; PK 141, 435; SR 405; 1T 335; 2T 440; 4T 185; 5T 77, 83; vezi de asemenea EGW la Ier. 8,11

16 DA 331; GC 478; GW 306; PK 411; 4T 513; 5T 585; 8T 296

19 DA 588; Ed 146

27 PK 419

30 PK 409