Ieremia 49

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Asupra copiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui? 2De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul. 3Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă cu saci şi bociţi-vă alergând încoace şi încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoţii şi căpeteniile sale! 4Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale şi ziceai: „Cine va veni împotriva mea?” 5Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari! 6Dar, după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.” 7Asupra Edomului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit chibzuinţa de la oamenii pricepuţi? S-a dus înţelepciunea lor? 8Fugiţi, daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi. 9Oare, dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura! 10Dar Eu însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui vor pieri, şi el nu va mai fi! 11Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!” 12Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea; şi tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea şi tu! 13Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiiri, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărâmături veşnice.” 14Am auzit o veste de la Domnul, şi un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeţi-vă şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război! 15Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni. 16Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul. 17Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe lângă el se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui. 18Ca şi Sodoma şi Gomora, şi cetăţile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo… 19Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă? 20De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa! 21De vuietul căderii lor se cutremură pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roşie… 22Iată, ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi zboară, îşi întinde aripile peste Boţra, şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.” 23Asupra Damascului. „Hamatul şi Arpadul sunt roşii de ruşine, căci au auzit o veste rea, şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată care nu se poate potoli. 24Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile ca pe o femeie în durerile naşterii. – 25Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei Mele! – 26De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor. 27Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele împărăteşti din Ben-Hadad.” 28Asupra Chedarului şi împărăţiilor Haţorului, pe care le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Aşa vorbeşte Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului şi nimiciţi pe fiii răsăritului! 29Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul şi cămilele, şi le vor striga: „Spaimă de jur împrejur!” 30Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutaţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! – zice Domnul – căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră. 31Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam liniştit care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n-are nici porţi, nici zăvoare şi locuieşte singur. 32Cămilele lor vor fi de jaf, şi mulţimea turmelor lor va fi o pradă. Voi risipi în toate vânturile pe cei ce-şi rad colţurile bărbii şi le voi aduce pieirea din toate părţile – zice Domnul. 33Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el şi niciun om nu va şedea în el.” 34Cuvântul Domnului care a fost spus prorocului Ieremia asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 35Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie. 36Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea, şi nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam. 37Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări cu sabia, până ce îi voi nimici. 38Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul. 39Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.”