1 Asupra copiilor lui Amon. Așa vorbește Domnul: „N-are Israel fii? Și n-are moștenitori? Atunci pentru ce stăpânește Malcom Gadul și locuiește poporul lui în cetățile lui?

Copiilor lui Amon. Asemeni moabiţilor, naţiunea aceasta descindea din Lot (vezi Geneza 19,38), nepotul lui Avraam, şi deci era înrudită cu Israel. Când Israeliţii au intrat în Canaan, amoniţii erau în posesiunea platourilor din Transiordania la răsărit de partea nordică a regatului amonit al lui Sihon. Tribul lui Gad a ajuns vecin cu amoniţii, când a preluat teritoriile nordice ale lui Sihon. Amoniţii par să fi avut o dispoziţie deosebit de înverşunată împotriva lui Israel. David (1Cronici 19; 20,1-3), Iosafat (2Cronici 20,1-25) şi Ioatam (2Cronici 27,5.6), toţi s-au războit cu ei. Amoniţii au dus o politică înşelătoare pe vremea lui Ieremia. Deşi la început aliaţi ai Babilonului împotriva lui Iuda (vezi 2Regi 24,2), ei mai târziu au încercat să înscrie pe Iuda într-o ligă împotriva Babilonului (vezi comentariul la Ieremia 27,3). Când a venit nimicirea Ierusalimului, ei au dat pe faţă o mare mulţumire (vezi Ezechiel 25,1-7). Mai târziu au uneltit uciderea lui Ghedalia (vezi Ieremia 40,14).

Malcom. Sau Împăratul lor. Ebr. malkam, ale cărui consoane pot să fie şi pentru milkom (vezi 1Regi 11,5.33) şi în felul acesta să reprezinte numele divinităţii amonite. LXX zice Melchom (în felul acesta sprijinind referirea la dumnezeul amonit, Milkom). Întrucât în Ieremia 48 profetul Ieremia aminteşte de multe ori pe dumnezeul Moabit Chemoş (v. 7, 13, 46), pare rezonabil să înţelegem aici numele divinităţii naţionale a amoniţilor. Se consideră că Milkom este identic cu Molech, căruia îi erau jertfiţi copii ca ardere de tot (vezi Levitic 18,21; 20,2; vezi comentariul la 1Regi 11,7).

Stăpâneşte… Gadul. Când poporul lui Gad a fost exilat de Tiglat-Pileser III al Asiriei (vezi 1Cronici 5,26), în ultima jumătate a secolului al VIII-lea î.Hr., amoniţii evident au pus stăpânire pe ţara lor.


2 De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.

Raba. Capitala amonită, Rabbat-Amon, acum ‘Ammân, capitala Regatului Haşemit al Iordanului. Locul era cam la 36,8 km la răsărit de Râul Iordan în linie dreaptă.


3 Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă cu saci și bociți-vă alergând încoace și încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoții și căpeteniile sale!

Hesbonul. Vezi comentariul la cap. 48,2. Cetatea moabită e chemată să se jelească pentru ceea ce deja se întâmplase Aiului, iar asta pentru că prevesteşte poate chiar propria-i soartă.

Ai. Aceasta este doar referirea la un Ai din Transiordania. Oraşul era probabil aproape de Hesbon.

Ziduri. Ebr. gederoth, un cuvânt reprezentând în altă parte staule de oi (vezi Numeri 32,16.36; 1Samuel 24,3; Ţefania 2,6), care erau îngrădituri de ziduri în câmpuri deschise. Ideea de aici a lui Ieremia prezintă faptul că poporul lui Amon va părăsi cetăţile cucerite de ei şi vor căuta refugiu în câmpia deschisă în aceste îngrădituri.

Malcom Sau Împăratul lor. Sau Milcom (vezi comentariul la v. 1).


4 Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale și ziceai: „Cine va veni împotriva mea?”

Văile. Apele Transiordaniei curg prin căi adânci, numite wadi, care adesea rămân verzi, când restul ţinutului se usucă. Raba e numită cetatea apelor (vezi 2Samuel 12,27).


5 Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, și nimeni nu va strânge pe fugari!

Domnul, Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.


6 Dar, după aceea, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.”

Voi aduce înapoi. Vezi comentariul la cap. 48,47.


7 Asupra Edomului. Așa vorbește Domnul oștirilor: „Nu mai este înțelepciune în Teman? A pierit chibzuința de la oamenii pricepuți? S-a dus înțelepciunea lor?

Edom. Ţara edomiţilor cunoscută ca muntele Seir (vezi Geneza 36,8) se află la sud de Moab, extinzându-se de la pârâul Ţered spre sud, către Golful Aqabah. Ea cuprindea ţinutul de ambele părţi a lui Araba, marea depresiune care continuă despicătura văii Iordan la sud de Marea Moartă. Ţinutul la răsărit de Araba este caracterizat prin formaţii calcaroase frumoase. Deşi e semideşert şi rar populat azi, sunt ample dovezi arheologice că Edomul în timpurile biblice susţinea

o extinsă populaţie. El era important pentru două motive: mai întâi, el conţinea depozite valoroase de cupru şi de fier (comp. Deuteronom 8,9), pe care cârmuitorii lui le exploatau; şi al doilea, el controla calea comercială din pustiu la Palestina Apuseană şi la Mediterană, ca şi marea cale împărătească, ce duce spre Nord în Siria.

Populaţia Edomului era mai îndeaproape înrudită cu israeliţii decât erau moabiţii sau amoniţii; ei descindeau din Esau, adică Edom (Geneza 36,1). Pentru motivul acesta lui Israel i se poruncise să le arate o deosebită consideraţie (vezi Deuteronom 23,7). Deşi legăturile dintre cele două naţiuni par să fi fost rezonabil de prietenoase (vezi Deuteronom 2,4-6,29), ele mai târziu au degenerat într

b. o vrăjmăşie îndârjită. Edomiţii au simţit o deosebită plăcere din cauza distrugerii Ierusalimului de către Babilonieni (vezi Psalmi 137,7).

Profeţia lui Ieremia contra Edomului este paralelă cu aceea a lui Obadia. Câteva pasaje sunt atât de similare (Ieremia 49,7; comp. Obadia 8; Ieremia 49,9.10a; comp. Obadia 5, 6; Ieremia 49,14-16; comp. Obadia 1-4), încât pare că un scriitor a citat pe celălalt. Totuşi, e imposibil de a determina care reprezintă originalul şi care un citat sau dacă, într-adevăr, cei doi profeţi s-ar putea să fi colaborat asupra acestor pasaje şi apoi fiecare le-a inclus în propriile sale exprimări.

Teman. Fie un district al Edomului, luând numele de la Teman, nepotul lui Esau (vezi Geneza 36,15), sau un sinonim poetic pentru Edom.


8 Fugiți, dați dosul, plecați în peșteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.

Plecaţi în peşteri. Adică, locuind în locuri inaccesibile şi adânci de refugiu. Formaţiile stâncoase atât de caracteristice ale ţării, aveau peşteri şi locuri retrase pentru ascundere. Dedan. Un trib, care descindea din Avraam şi Chetura (vezi Geneza 25,3). Ei erau cunoscuţi

ca negustori (vezi Ezechiel 27,15.20; 39,13).

Nenoricirea peste Esau. Fără îndoială, nenoriciri destinate să cadă asupra Edomului.

Pedepsi. Vezi comentariul la cap. 46,21.


9 Oare, dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, nu ți-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni niște hoți noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura!

Ar lăsa. Ideea este că culegătorii mai lasă nişte ciorchini, în timp ce hoţii, în mod normal, distrug numai până adună cât le trebuie, dar judecata viitoare va face o lucrare deplină.


10 Dar Eu însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, și nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui vor pieri, și el nu va mai fi!

Copiii. Literal Sămânţa.


11 Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ține în viață, și văduvele tale să se încreadă în Mine!”

Orfanii. În mijlocul unui tablou de distrugere deplină profetul invită pe aceia care supravieţuiesc grozăviilor războiului, să-şi pună încrederea în Iehova. Judecăţile dumnezeieşti nu sunt lipsite de scopul pozitiv de a aduce pe oameni înapoi la El.


12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea; și tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea și tu!

Să bea potirul. Vezi Ieremia 27,15, comp. Ieremia 13,12-14; Apocalips 14,10.


13 Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boțra va fi dată pradă pustiiri, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărâmături veșnice.”

Pe mine însumi jur. Compară Evrei 6,13.

Boţra. De obicei identificat cu eirah,(Bus cam la 38,4 km de sud-est de Marea Moartă. Este evident o altă cetate decât aceea menţionată în cap. 48,24.


14 Am auzit o veste de la Domnul, și un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeți-vă și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război!
15 Căci iată, te voi face mic printre neamuri, disprețuit printre oameni.
16 Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuiești în crăpăturile stâncilor și care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar dacă ți-ai așeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, și de acolo te voi prăbuși, zice Domnul.

Stâncilor. Ebr. sela‘. Ieremia probabil că se referă aici la localitatea numită Sela (mai târziu cunoscută ca Petra, stâncă), cam la 81,6 km de sud de Marea Moartă. Aceasta era de fapt o fortăreaţă de necucerit din munţi într-un amfiteatru natural. La ea se putea ajunge numai printr-o trecătoare strâmtă, Sîq, care se întinde cale de 2 km printre ziduri prăpăstioase înalte de la 30,5 la 48,8 m.


17 Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui.

Pustiit. Compară profeţia împotriva Ierusalimului, cap. 19,8. Vezi comentariul la v. 7 pentru o descriere a Edomului.


18 Ca și Sodoma și Gomora, și cetățile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, și nimeni nu se va mai așeza acolo…
19 Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo și voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?

Se suie. Sau va veni. Versetele 19-21 sunt virtual identice cu cap. 50,44-46, unde aceleaşi cuvinte sunt aplicate Babilonului.

Malurile îngâmfate ale Iordanului. Sau Umflarea Iordanului. Ebr. ge’on hayyarden, maiestatea Iordanului (tradus mândria Iordanului în Zaharia 11,3). Unii cred că Ieremia se referă la apele Iordanului care se umflă pe timpul revărsării. Totuşi, întrucât expresia pare să denote o vizuină sau ascunzătoare de lei, pare mai rezonabil de a înţelege că această expresie se aplică la desişul de sălcii, tamarisci şi de trestii care tivesc malurile râului (vezi comentariul la Ieremia 12,5).

Cine este ca mine? Înţelesul exact al ultimei părţi a versetului 19 nu este clar. Pare că aici Dumnezeu se prezintă pe Sine în postura de supraveghetor al lucrurilor care se întâmplă Edomului. Lucrul acesta în sine ar trebui să fie o mângâiere şi pentru aceia care sunt pedepsiţi, deoarece ei pot şti că, oricât de haotice aparent ar deveni împrejurările lor, o mână dumnezeiască dirijează soarta lor.


20 De aceea, ascultați hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului și planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat îi vor târî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința!

Teman. Vezi comentariul la v. 7.

Îi voi târî. Propoziţia zice literal ei îi vor târî cele mici ale turmei. Rabinii înţelegeau aceasta ca însemnând că cei mici ai turmei îi vor târî, şi citau cucerirea ţinutului Apusean, de către perşi, care pe vremea lui Ieremia erau un popor foarte neînsemnat. Totuşi, o interpretare mai probabilă priveşte expresia cei mici ca obiect al verbului, şi traduce pasajul: Chiar şi cei mici ai turmei vor fi târâţi. Referirea este deci la completa captivitate, care urmează să vină asupra poporului Edomului. O astfel de traducere formează o mai bună paralelă cu expresia finală a acestui verset.


21 De vuietul căderii lor se cutremură pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roșie…

Marea Roşie. Ebraica de aici este dramatică, zicând literal: Un strigăt – la Marea Roşie se aude un zgomot. Hotarul sudic al Edomului, în timpul celei mai mari prosperităţi a lui se întindea până la Golful Aqabah, vârful nord-estic al Mării Roşii (vezi 1Regi 9,26). Strigătul de groază ajunge până la cea mai mare depărtare a ţării pustiite.


22 Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile nașterii.”

Boţra. Vezi comentariul la v. 13.


23 Asupra Damascului. „Hamatul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea, și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată care nu se poate potoli.

Damasc. Una din aşezările cele mai vechi, din locurile cu importanţă continuu locuite în Răsăritul Apropiat (vezi Geneza 14,15). Oraşul era aşezat pe un platou întins la răsărit de şirul munţilor Anti-Liban, într-o oază fertilă formată de râurile Paspar şi Abana. El a fost cucerit de David (vezi 2Samuel 8,5.6) şi iarăşi de Ieroboam II (vezi 2Regi 14,28). Totuşi, în cursul celei mai mari părţi ale perioadei regatului divizat, Damascul a fost capitala unuia din statele aramaice principale. În cele din urmă şi-a pierdut independenţa în faţa lui Tiglat-Pileser III al Asiriei în 733-732 î.Hr. Pentru o perioadă de timp considerabilă după aceea, el pare să fi fost comparativ din punct de vedere politic. În afară de afirmaţia lui Ieremia din Ieremia 49,23-27 nu există altă menţionare biblică în cursul perioadei de exil, cu excepţia referirilor cu totul întâmplătoare în Ezechiel 27,18; 47,16-18; 48,1. Totuşi, Damascul a rămas un centru comercial foarte important. El era situat la întretăierea a două căi comerciale importante, 1) Calea Mării, care mergea spre nord din Egipt de-a lungul Coastei Mediteraneene, şi de acolo transversal Palestinei de nord pe calea Meghido şi Lacul Galileii, şi 2) Calea Împăraţilor, care ducea negoţul pustiului din Arabia şi Edom spre nord prin Transiordania. Drumurile acestea se întâlneau la Damasc şi duceau de acolo prin pustiu în Mesopotamia. În felul acesta arameii au devenit marea naţiune comercială continentală a Răsăritului Apropiat, aşa cum fenicienii au devenit comercianţii maritimi.

Hamat. O cetate pe râul Orontes cam la 188,8 km, la nord de Damasc, modernul Hama. Numele apare în inscripţiile asiriene ca Amâttu şi Hammâtu.

Arpad. Modernul Tell Erfâd, o cetate cam la 152 km la nord de Hamat şi cam la 30,4 km la nord de Aleppo. Numele apare în texte asiriene ca Arpadda. Hamatul şi Arpadul sunt adesea pomenite împreună (vezi 2Regi 18,34; 19,13; Isaia 10,9; 36,19).


24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile ca pe o femeie în durerile nașterii. –
25 Ah! cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei Mele! –
26 De aceea tinerii ei vor cădea pe ulițe și toți bărbații ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oștirilor.
27 Voi pune foc zidurilor Damascului, și va mistui casele împărătești din Ben-Hadad.”

Ben-Hadad. Compară Amos 1,4. Ben-Hadad este literal fiul lui Hadad. Hadad era un dumnezeu aramaic. Ben-Hadad era un nume caracteristic regilor Damascului (vezi 1Regi 15,18; 20,1; 2Regi 13,3; vezi comentariul la 1Regi 15,18). Aici pare să fie folosit ca o referire generală la regii sirieni.


28 Asupra Chedarului și împărățiilor Hațorului, pe care le-a bătut Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa vorbește Domnul: „Sculați-vă, suiți-vă împotriva Chedarului și nimiciți pe fiii răsăritului!

Chedar. Oamenii aceştia erau descendenţi ai lui Ismael (vezi Geneza 25,13) şi astfel ca şi moabiţii, amoniţii şi edomiţii pomeniţi în Ieremia 48,49, erau înrudiţi cu Israel. Ei par să fi fost vestiţi ca arcaşi (Isaia 21,16.17). E clar din Ieremia 49,29, că ei duceau o existenţă nomadă, pastorală, conform textului din Ezechiel 27,21, patria lor era Arabia. Lucrul aceste e de asemenea clar din referirea lor ca oamenii din răsărit, ebr. bene-qedem, fii ai răsăritului, un termen frecvent pentru locuitorii din Pustiul Arabiei (vezi comentariul la Judecători 6,3; 1Regi 4,30; comp. Judecători 7,12; 8,10; Iov 1,3; Ezechiel 25,4.10).

Haţor. Vechiul Testament pomeneşte câteva localităţi cu numele acesta (Iosua 11,1; 15,23.25; Neemia 11,33). Totuşi, acestea par să fi fost la apus de Iordan, în timp ce Haţorul pomenit aici este aşezat clar la răsărit de Palestina. S-a sugerat că numele Haţor ebr. or,(chas poate fi derivat de la ebr. er,(chas un oraş fără ziduri, un sat. Cuvântul sate din expresia satele pe care le locuieşte Chedar (Isaia 42,11) e de la er.(chas În felul acesta poate fi aici o referire generală la acei arabi, care locuiau în sate în contrast cu vecinii lor nomazi, care sunt indicaţi prin numele Chedar.


29 Le vor lua corturile și turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul și cămilele, și le vor striga: „Spaimă de jur împrejur!”
30 Fugiți, fugiți din toate puterile voastre, căutați o locuință deoparte, locuitori ai Hațorului! – zice Domnul – căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.
31 Sculați-vă, suiți-vă împotriva unui neam liniștit care locuiește fără teamă, zice Domnul; n-are nici porți, nici zăvoare și locuiește singur.

Sculaţi-vă. Rostit de către Iehova Babilonienilor invadatori.

Liniştit. Ebr. shelew, netulburaţi, fără grijă. Oamenii din Arabia sunt prezentaţi ca ducând

o viaţă liberă, nomadă, fără fortificaţiile obişnuite printre popoarele mai fixate locului.


32 Cămilele lor vor fi de jaf, și mulțimea turmelor lor va fi o pradă. Voi risipi în toate vânturile pe cei ce-și rad colțurile bărbii și le voi aduce pieirea din toate părțile – zice Domnul.

Ce-şi rad colţurile bărbii. Sau Colţurile cele mai depărtate. Vezi comentariul la cap. 9,26.


33 Hațorul va fi astfel vizuina șacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el și niciun om nu va ședea în el.”

Şacali. Ebr. tannim, urlătorii, probabil şacali. Animalele acestea sunt deseori pomenite în Scriptură, în legătură cu cetăţile pustiite (vezi Isaia 13,22; Ieremia 9,11; 10,22, 51,37). Traducerea dragoni [KJV] pare să fi apărut din confundarea lui tannim cu tannin, şarpe (Exod 7,9.12), sau dragon (Isaia 27,1; 51,9, etc.).

Un pustiu pe vecie. Lipsa oricărei urme din acest Haţor (vezi comentariul la v. 28) scoate în evidenţă adevărul acestei preziceri.


34 Cuvântul Domnului care a fost spus prorocului Ieremia asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:

Elam. Aceasta era ţara care ocupa podişurile de la răsărit de Babilonia, o regiune aflată acum în părţile apusene ale Iranului modern. Elamul şi-a pierdut independenţa ajungând sub asirieni pe vremea lui Asurbanipal (669 – c. 627 î.Hr.), şi mai apoi a fost înghiţit în Imperiul Babilonian renăscut pe vremea lui Nebucadneţar.

La începutul domniei. Profeţia aceasta a fost dată la scurt timp după deportarea iudeilor la Babilon în 597 î.Hr., când Nebucadneţar a luat pe Ioiachin, familia regală şi mulţi ostaşi şi meşteşugari în exil. După aceea împăratul Babilonian a pus pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin pe tron. O profeţie cu privire la Elam a fost deosebit de semnificativă, într-un timp când mulţi erau exilaţi în Babilon, şi astfel într-un mult mai strâns contact cu elamiţii decât oricând mai înainte.

Profeţia aceasta a fost dată într-un timp crucial din viaţa personală a lui Ieremia. Ea e contemporană cu solia sa contra ambasadorilor străini trimişi la Zedechia (vezi cap. 27; vezi comentariul la cap. 27,3).

Sunt insuficiente informaţii pentru a urmări din punct de vedere strict istoric împlinirea tuturor amănuntelor acestor preziceri. Ca şi cu Edomul (vezi comentariul la Obadia 15, 17), anumite lucruri erau probabil legate de slava viitoare a lui Israel, şi deci, din perspectiva aceasta, condiţionale.


35 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.

Arcul. Elamiţii erau vestiţi pentru arcaşii lor (vezi Isaia 22,6).


36 Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea, și nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam.
37 Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmașilor lor și înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, și-i voi urmări cu sabia, până ce îi voi nimici.
38 Îmi voi așeza scaunul de domnie în Elam și-i voi nimici împăratul și căpeteniile, zice Domnul.

Voi aşeza scaunul de domnie. O metaforă arătând că Dumnezeu veghea asupra treburilor Elamului (vezi Psalmi 103,19; Ieremia 43,10).


39 Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Elamului, zice Domnul.”

Voi aduce înapoi. Vezi comentariul la cap. 48,47.

Comentariile lui Ellen G. White 11 MH 202