Ieremia 46

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra neamurilor: 2asupra Egiptului, împotriva oştii lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: 3„Pregătiţi scutul şi pavăza şi mergeţi la luptă; 4înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!… 5Ce văd? Li-e frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuţi: fug fără să se mai uite înapoi… Groaza se răspândeşte în toate părţile, zice Domnul. 6Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad! 7Cine este acela care înaintează ca Nilul şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile? 8Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: „Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.” 9Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia şi din Put care mânuiesc scutul şi cei din Lud care mânuiesc şi întind arcul! 10Această zi este a Domnului Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oştirilor are o jertfă în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului. 11Suie-te în Galaad şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine! 12Neamurile aud de ruşinea ta şi este plin pământul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.” 13Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului: 14„Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: „Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănâncă în jurul tău!” 15Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă! 16El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul şi zic: „Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!” 17Acolo strigă: „Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.” 18Pe viaţa Mea! – zice Împăratul al cărui nume este Domnul oştirilor: Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni. 19Fă-ţi calabalâcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit, şi nu va mai avea locuitori. 20Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea… 21Simbriaşii lui de asemenea sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! 22I se aude glasul ca fâşâitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire şi vin cu topoare împotriva lui ca nişte tăietori de lemne. 23Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu-i poţi număra! 24Fiica Egiptului este acoperită de ruşine şi este dată în mâinile poporului de la miazănoapte.” 25Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi împăraţii lui, pe faraon şi pe cei ce se încred în el. 26Îi voi da în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă Egiptul va fi locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul. 27Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat şi-ţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă şi nu-l va mai tulbura nimeni. 28Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.”