1 Avraam a plecat de acolo în țara de miazăzi, s-a așezat între Cades și Șur și a locuit ca străin în Gherar.

Avraam a plecat de acolo. Nu este dat nici un motiv pentru plecarea lui Avraam de la stejarii lui Mamre de lângă Hebron (cap. 13,18; 14,13; 18,1) spre ţara de sud Negeb (vezi comentariul pentru cap. 13,1). Este probabil că Dumnezeu a îndreptat paşii lui în acea direcţie, fie că se potrivea cu viaţa lui de peregrin, fie spre a putea fi un martor pentru locuitorii regiunii. Pe de altă parte, este probabil că turmele sale aveau nevoie de regiuni cu păşuni proaspete, sau poate că schimbări politice au tulburat pacea şi siguranţa ţării. În timp ce primii confederaţi ai lui Avraam la Hebron, Mamre, Eşcol şi Aner, erau amoriţi (vezi cap. 14,13), hetiţii au controlat după câte se pare regiunea câţiva ani mai târziu (vezi cap. 23,3). Criticii au declarat că era imposibil ca hetiţii să ajungă până în Palestina de sud, atât de timpuriu ca secolul al XIX-lea î.Hr., dar descoperirile recente au dovedit că acesta a fost cazul. Se poate că unii au ajuns până la Hebron şi i-au alungat pe amoriţi. Dacă este aşa, Avraam a pornit înspre Negeb pentru a evita împrejurările nesigure ale perioadei de tranziţie. Orice l-ar fi călăuzit spre regiunea sudică, el a făcut din ea căminul său aproximativ pentru timp de douăzeci de ani.

Cadeş şi Şur. Cadeş-Barnea era aproximativ la 128 de km sud-vest de Hebron, iar Şur se afla la vest de Cadeş, nu departe de Egipt (vezi cap. 16,7). Cuvântul a locuit pare să indice că Avraam a petrecut câtva timp în regiunea aceasta, o şedere care trebuie să fi stârnit amintiri sfinte în inima lui Agar (vezi cap. 16,7-14).

Gherar. Deoarece partea sudică a Negeb-ului era o regiune semi-pustie, este posibil ca regiunile lui cu păşuni se fi dovedit neîndestulătoare. Această regiune, care avea doar câteva oaze, a fost numită mai târziu Pustia Zin. Îndreptându-se din nou spre nord, Avraam şi-a stabilit locuinţa sa vremelnică la Gherar, care era aşezată într-o vale foarte fertilă la sud de Gaza. Marile silozuri de cereale descoperite în marea movilă de la Gherar dovedesc că acesta a fost pe atunci centrul unei regiuni producătoare de cereale. Deşi dovada lipseşte, cetatea trebuie să fi fost în vremurile de demult tot atât de importantă.


2 Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis și a luat pe Sara.

Este sora mea. Cu toate că Avraam a trăit în pace şi siguranţă oriunde îşi întinsese cortul în ţara Canaanului, se pare că el nu a avut încredere în împăratul Gherarului, un prinţ filistean (vezi comentariul pentru cap. 21,32). Este paradoxal a găsi pe cineva care învinsese forţele expediţionare combinate a patru puteri mesopotamiene, cuprins brusc de teama de moarte în faţa unui singur prinţ de cetate. Este şi mai de neînţeles a-l descoperi pe Avraam, acel model de credinţă, întorcându-se deodată tocmai la şiretlicul care îi adusese atâta încurcătură şi nelinişte în Egipt (vezi cap. 12,10-20). După numeroasele dovezi de putere şi de ocrotire a lui Dumnezeu la care el fusese martor, o altă tristă lipsă de credinţă ca aceasta este într-adevăr ciudată. De la acea greşeală de mai înainte trecuseră vreo douăzeci de ani şi se prea poate că timpul ştersese impresia făcută atunci.

Abimelec. Este posibil ca numele Abimelec, tatăl meu, regele în realitate să fi fost un titlu filistean, ca acela de faraon în Egipt, în loc de un nume propriu. Împăratul Gherarului este numit, pe timpul lui Isaac, Abimelec (cap. 26,8), după cum este şi împăratul Achiş al Gatului, pe timpul lui David (1 Samuel 21,10; compară cu Psalmi 34, titlu). Se pare că stăpânul Gherarului a luat în haremul său toate femeile nemăritate pe care le-a îndrăgit din teritoriul său. Mai în vârstă cu 25 de ani decât înainte în situaţia precedentă asemănătoare, se pare ciudat că Sara, la 90 de ani, încă mai era atât de atractivă, încât să fie dorită de un prinţ palestinian. Desigur că mai rămâneau încă aproape 40 de ani din viaţa ei. Este posibil ca Abimelec să fi avut de gând să încheie această căsătorie spre a întări o alianţă între el şi Avraam. După câte se pare, el a recunoscut că prezenţa lui Avraam este un câştig pentru el (vezi cap. 20,15).


3 Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec și i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”

În vis. Visul era felul obişnuit al lui Dumnezeu de a Se descoperi păgânilor, după cum a făcut faţă de faraon (cap. 41,1) şi faţă de Nebucadneţar (Daniel 4,5). Patriarhilor şi profeţilor Dumnezeu li se descoperea prin viziuni, cu toate că uneori El le-a vorbit şi în vise.

Ai să mori. Literal tu ai să mori. Abimelec a contractat boala care se abătuse asupra casei sale (vezi v.17).


4 Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar și un neam nevinovat?

Nu se apropiase de ea. Abimelec a fost împiedicat de a necinsti pe Sara prin boala ciudată care a venit pe neaşteptate asupra lui, dar cu privire la natura căreia este descoperit puţin. Această declaraţie a fost făcută pentru a evita posibilitatea ca Isaac, care urma să se nască în curând, să poată fi considerat un copil al lui Abimelec, mai degrabă decât al lui Avraam.

Doamne, vei omorî? În timpurile vechi, visele erau de origine divină şi, de aceea, Abimelec a crezut că acela care i s-a arătat era o fiinţă divină. Autoritatea cu care a vorbit cel care i s-a adresat era fără îndoială superioară lui, ca împărat.


5 Nu mi-a spus el că este sora sa? Și n-a zis ea însăși că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată și cu mâini nevinovate.”
6 Dumnezeu i-a zis în vis: „Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am și ferit să păcătuiești împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

Cu inimă curată. Abimelec a jignit din neintenţionat un trimis al Regelui ceresc. S-ar părea că acest domnitor păgân a fost un bărbat cu principii, deoarece conştiinţa lui era fără îndoială curată în această privinţă. Faptul acesta dovedeşte că în acea vreme filistenii nu au fost aşa de degeneraţi ca oamenii din Sodoma. Probabil că acelaşi lucru poate fi spus şi despre alte popoare din Canaan. Nelegiuirea lor nu şi-a atins încă vârful (cap. 15,16).


7 Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să știi că vei muri negreșit, tu și tot ce-i al tău.”

El este profet. Aici se întâlneşte pentru prima oară termenul de profet, nabi’. El derivă din rădăcina cuvântului naba’, care înseamnă a proclama, a exclama, a declara. După cum este descoperit în Biblie, cuvântul profet, nabi’, descrie o persoană care proclamă soliile divine. Acestea pot avea legătură cu trecutul, prezentul sau viitorul, şi pot să constea în descriere, îndemn, învăţătură, mângâiere sau prezicere. În afară de aceasta, termenul mai exprimă şi ideea de a fi un mijlocitor. Cuvântul profet vine din grecescul prophetes, o combinaţie a prepoziţiei pro, pentru sau în numele cuiva cu verbul phemi, a vorbi. El vorbeşte pentru cineva. El poate vorbi omului în numele lui Dumnezeu. Din versetul 7 reiese clar că aici Avraam a vorbit ca profet în cel de-al doilea sens.

Faptul că termenul nabi’ este folosit pentru prima dată aici, nu trebuie să înlăture convingerea că Spiritul Profeţiei se afla printre oameni chiar de la început (Geneza 9,25-27; Fapte 3,21; Iuda 14, 15). Susţinerea că folosirea acestui termen în cărţile lui Moise dovedeşte că ele nu pot fi mai vechi decât timpul lui Samuel, înainte de care un profet era numit un văzător (1 Samuel 9,9), este de asemenea invalidă. Aşa cum este folosit de Moise, termenul se aplică de obicei la un primitor al descoperirilor divine. Pe timpul perioadei judecătorilor, se pare că a ajuns să se folosească termenul văzător ro’eh şi s-a păstrat până pe vremea lui Samuel, când termenul mai vechi în circulaţie l-a înlocuit.

Se va ruga pentru tine. Valoarea rugăciunii de mijlocire este puternic arătat în Iacov 5,16. Făgăduinţa făcută lui Abimelec că îşi va redobândi sănătatea prin mijlocirea lui Avraam susţine principiul că un credincios poate deveni mijlocul prin care binecuvântarea divină poate să se reverse peste alţii (vezi Fapte 9,17.18). Este intenţia lui Dumnezeu de a-i îndrepta spre reprezentanţii lui omeneşti pe aceia care sunt sensibili faţă de adevăr.


8 Abimelec s-a sculat dis-de-dimineață, a chemat pe toți slujitorii săi și le-a spus tot ce se întâmplase. Și oamenii aceia au fost cuprinși de o mare spaimă.

Abimelec... a chemat pe toţi slujitorii săi. Cuvântul ebraic tradus aici prin slujitori se referă la funcţionari de toate gradele. Ei erau, de asemenea, interesaţi în mod vital de situaţie şi fără îndoială că ei căutau o soluţie a problemei pentru regele lor.


9 Abimelec a chemat și pe Avraam și i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Și cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine și peste împărăția mea un păcat atât de mare? Ai făcut față de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.”

Abimelec a chemat şi pe Avraam. Mustrarea făcută mai înainte de faraon (cap. 12,18.19) era acum mult mai întemeiată. Cuvintele de condamnare ale lui Abimelec trebuie să fi fost foarte umilitoare. Cel care fusese însărcinat să-L reprezinte pe adevăratul Dumnezeu poporului din Canaan primea acum o mustrare, pe drept, de la unul dintre domnitorii lor păgâni. Purtarea lui greşită nu numai că tulburase fericirea propriului cămin, dar devenise şi o pricină de suferinţă pentru poporul de a cărei ospitalitate se bucurase.


10 Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”
11 Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în țara aceasta și că au să mă omoare din pricina nevestei mele.
12 De altfel, este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; și a ajuns să-mi fie nevastă.

Este sora mea. Avraam şi-a apărat purtarea cu presupunerea că nu exista frică de Dumnezeu în Gherar şi că, prin urmare, viaţa lui era în pericol (vezi cap. 12,4-13). Mai mult, el justifică subterfugiul cu scuza că Sara era într-adevăr, sora lui – sora lui vitregă – în acelaşi timp fiind şi soţia lui. El s-a gândit să pară că nu se abătuse de la litera strictă a adevărului. Dar slăbiciunea lui de a nu spune tot adevărul a făcut din el un înşelător. Despre căsătoria între fraţi şi surori vezi comentariul pentru cap. 4,17.


13 Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: „Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sunt fratele tău.”

În toate locurile. Acesta nu a fost primul caz în care Avraam a prezentat-o pe Sara drept soră a sa. S-ar părea că aceasta era practica lui obişnuită, dar că până aici Egiptul fusese singurul loc unde şiretlicul a dat naştere la necaz. Ani de reuşită în folosirea aceleiaşi minciuni-înşelăciuni de la acea amară experienţă cu Faraon îl făcuseră pe Avraam să uite lecţia de strictă corectitudine (vezi Eclesiastul 8,11). Poate că şi uşurinţa relativă cu care Dumnezeu l-a scăpat din serioasa dificultate a tins să-l facă mai puţin prudent.

Viaţa retrasă a femeilor i-a uşurat oarecum lui Avraam posibilitatea de a urma obiceiul pe care l-a practicat. Petrecând mult din timp în corturi, dincolo de privirea ochilor curioşi, puţini oameni le puteau cel mult zări vreodată (vezi Geneza 18,9). Întâlnirea lui Abimelec cu ea trebuie să fi fost incidentală, probabil într-un moment indiscret când era plecată de acasă pentru a aduce apă de la un izvor public (vezi cap. 34,1-4). Oricum ar fi fost, timpul naşterii seminţei făgăduite se apropia cu grăbire (vezi cap. 21,1), iar Satana a profitat de slăbiciunea lui Avraam pentru a dejuca planul divin (vezi comentariul pentru Geneza 12,12-20, compară cu Apocalipsa 12,1-4).


14 Abimelec a luat oi și boi, robi și roabe și le-a dat lui Avraam; și i-a dat înapoi și pe Sara, nevasta sa.

Abimelec a luat. Darurile lui Abimelec au fost asemănătoare cu cele ale lui Faraon (cap. 12,16), dar au fost date dintr-un motiv diferit. Darurile lui Faraon au fost date din pricina Sarei, dar acelea ale lui Abimelec aveau scopul să-l liniştească pe Avraam pentru răul pe care el îl suferise.


15 Abimelec a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta; locuiește unde-ți va plăcea.”

Ţara mea este înaintea ta. Această ofertă generoasă apare în mod precis ca fiind contrastul cererii lui faraon în împrejurări asemănătoare (vezi cap. 12,19.20). Abimelec a crezut de bine să-l facă pe Avraam să înţeleagă că el nu avusese de gând să facă nici un rău şi dorea să trăiască în relaţii bune cu acest prinţ bogat din Mesopotamia. Ştiind despre salvarea oamenilor din Sodoma de către Avraam cu câţiva ani în urmă, Abimelec poate că s-a mai temut şi de represalii pentru fapta sa.


16 Și Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginți; aceasta să-ți fie o dovadă de cinste față de toți cei ce sunt cu tine, așa că înaintea tuturor vei fi fără vină.”

o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină."

O mie de arginţi. Deşi în textul ebraic nu există nici cuvântul bucăţi nici cuvântul siclu, ultimul cuvânt este fără îndoială complementul direct al cuvântului mie. Pe vremea ante-persană nu existau bani-monedă. Metalele preţioase erau turnate în lingouri şi evaluate după greutate. Deoarece greutatea unui siclu varia mult în funcţie de loc şi timp, este greu să se evalueze astăzi valoarea monetară echivalentă. O greutate găsită în ruinele de la Tell Beit Mirsim, în Palestina, prezintă un siclu de 0,402 uncii, (11,4 grame), un altul de la Ugarit, în Siria, de 0,335 uncii (9,5 grame), în timp ce siclul egiptean şi cel babilonian variază de la 0,31 la 0,345 uncii (8,8 la 9,8 grame). Dacă vom considera un siclu de 11,4 grame, (0,4 uncii) pentru un argint, o mie de arginţi ar cântări aproximativ 11 kilograme. Deoarece puterea de cumpărare a banilor era mai mare atunci decât astăzi, această cifră ar creşte considerabil dacă ar fi ca ea să reprezinte cu adevărat valoarea acestui dar. Abimelec probabil că a folosit expresia fratele tău ironic, ca şi când el ar zice acest ‘frate’ al tău.

Aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste. Semnificaţia declaraţiei ebraice traduse astfel este obscură (text englez: el este pentru tine o acoperitoare a ochilor – n.trad.). Dacă este literală, acoperitoarea ar fi un voal pentru apărarea feţei, dacă este figurată, aceasta ar fi un dar menit să împace o rea-voinţă. Cuvântul ebraic tradus el în KJV, indicându-l pe Avraam, ar putea fi tradus la fel de bine cu acesta referindu-se la dar. Dacă termen se referă la Avraam, Abimelec a înţeles fie că o dată cu acesta a redat-o pe Sara sub protecţia lui Avraam, fie că Avraam trebuie să-i poarte mai bine de grijă în viitor. Dacă, pe de altă parte, acesta se referă la dar, Abimelec spunea: Te rog, primeşte darul meu ca o dovadă despre nevinovăţia ta şi de asemenea ca un semn despre dorinţa mea de a vă face bine. Trei amănunte ale contextului lasă să se înţeleagă că expresia se referă mai degrabă la dar, decât la Avraam: (1) Abimelec dorea prietenia lui Avraam (vezi comentariul pentru v.15). (2) Darul este centrul atenţiei în declaraţia precedentă. (3) Acoperitoarea urma să constituie o dovadă faţă de toţi cei ce erau cu ea şi faţă de alţii că răul a fost îndreptat şi cazul clarificat.

Toţi cei ce sunt cu tine. Probabil că se referă la slujnicele Sarei, care ar fi putut fi cu ea în timpul incidentului. Înaintea tuturor poate că se referă la alţi membri ai marii familii a lui Avraam, sau îi cuprinde pe toţi aceia care au auzit despre lucrul acesta. Vezi şi paragraful următor. Acesta sugerează, de asemenea, că acoperitoare putea să aibă drept scop, cel puţin în parte, să salveze faţa ei înaintea altor membri ai familiei, un mult mai important motiv pentru orientali.

Fără vină. (Text englez: Astfel a fost ea mustrată – n.trad.). Această expresie din ebraică ne confruntă cu două probleme. (1) Unele traduceri vechi omit cuvântul astfel, ebraicul şi, combinând expresia aceasta cu expresia precedentă, şi cu toţi ceilalţi. (2) Dacă în originalul ebraic se citeşte ea sau tu este nesigur. Vocala în discuţie, care face să apară deosebirea, a fost adăugată de masoreţi la câteva secole d.Hr. Dacă masoreţii au avut dreptate, atunci Sara a fost mustrată de Abimelec ca fiind prima vinovată pentru nenorocita situaţie. Dacă, însă, masoreţii s-au înşelat, după cum lasă să se înţeleagă unele traduceri vechi, şi dacă expresia precedentă şi cu toţi ceilalţi urmează să fie pusă în legătură cu ea a fost mustrată, cele două urmează a fi citite împreună astfel: şi în toate privinţele tu eşti justificată, sau înaintea orişicui tu eşti îndreptăţită, ca în RSV. Această traducere s-ar potrivi mai exact cu contextul. Cuvântul tradus mijlocitor (arbitru – n.trad.) în Iov 9,33, este din aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul tradus aici mustrată.


17 Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, și Dumnezeu a însănătoșit pe Abimelec, pe nevasta și roabele lui, așa că au putut să nască.

Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec. Dacă nu ar fi avut loc restituirea, rezultatul ar fi fost moartea (vezi v.3 şi 7). Cuvântul ebraic tradus roabe se referă la femeile sclave ale haremului regal. În v.14 (trad. engleză) este folosit un cuvânt diferit pentru a descrie pe femeile slujnice cuprinse în darul regal pentru Avraam.


18 Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Închisese. Din punct de vedere al gândirii orientale, conform căreia naşterea era preţuită ca fiind cea mai mare binecuvântare, nu putea exista o nenorocire mai mare decât sterilitatea. A nu avea copii era o ruşine (Geneza 30,23; Luca 1,25; etc.). În plus, dacă femeile din familia lui Abimelec nu urmau să mai nască nici un copil, până la urmă familia urma să se stingă.