1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Astfel. Sau Mai mult. Capitolul 22 poate fi împărţit în trei părţi: v. 1-16 un catalog al păcatelor Ierusalimului; v. 17-22 tabloul cu topirea minereului; v. 23-31 stricăciunea generală care stăpânea la toate nivelele societăţii.


2 „Și tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sânge? Pune-i înainte toate urâciunile ei!

Vrei să judeci ? Vezi comentariul la cap. 20,1.

Setoasă de sânge. Sau Cetate sângeroasă ; Adică o cetate a vărsării de sânge sau o cetate a vinovăţiei de sânge. Uciderile ca jertfe şi oferirea copiilor ca jertfă lui Moloh erau fără îndoială printre crimele care au câştigat pentru Ierusalim acest titlu de ocară.


3 Spune: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Cetate care verși sânge în mijlocul tău ca să-ți vină ziua și care-ți faci idoli ca să te spurci!

Să-ţi vină ziua. Ziua pedepsirii ei. Aceasta ar trebui să fie considerată o expresie de rezultat şi nu una de scop, sau, poate, o figură de stil prin care consecinţele unui fapt sunt prezentate ca scop al unui fapt.


4 Te-ai făcut vinovată din pricina sângelui pe care l-ai vărsat și te-ai spurcat prin idolii pe care i-ai făcut. Ți-ai apropiat astfel zilele și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri și de batjocură printre toate țările.

Te fac de ocară. Sau de batjocură, de râs. Compară cu Psalmi 44,13-14; 79,4.


5 Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca spurcată și plină de tulburări!

Cei de aproape. Cuvântul ebraic tradus prin expresia aceasta este de gen feminin, cum este şi cuvântul tradus prin cei de departe. El se referă fără îndoială la cetăţile apropiate şi cele depărtate. Cuvântul pentru cetate este feminin în limba ebraică.


6 Iată că în tine, toți voievozii lui Israel își întrebuințează puterea ca să verse sânge.

Întrebuinţează puterea. Literal după braţul său adică după puterea sa. Voievozii lui Iuda treceau cu vederea dreptatea şi domneau după bunul lor plac.

Să verse sânge. Notaţi întreita apariţie a acestui refren (v. 6, 9, 13). Sub trei titluri profetul enumeră păcatele lui Israel: sub întâiul, păcatele neomeniei şi profanării (v. 6-8) sub al doilea, păcatele idolatriei şi destrăbălării ( v. 9-11), sub al treilea, avariţia şi lăcomia (v. 12).


7 În tine, tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți.
8 Tu Îmi nesocotești locașurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.
9 În tine sunt bârfitori, ca să verse sânge; în tine se mănâncă jertfe idolești pe munți; în mijlocul tău se fac desfrânări.
10 În mijlocul tău se descoperă goliciunea tatălui; în mijlocul tău este silită femeia în timpul necurăției ei!
11 În mijlocul tău fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sânge cu nora sa, fiecare necinstește pe sora sa, pe fiica tatălui său.
12 În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă și camătă, jefuiești cu sila pe aproapele tău, și pe Mine Mă uiți, zice Domnul Dumnezeu.
13 De aceea, iată că bat din mâini din pricina lăcomiei pe care ai avut-o și din pricina sângelui vărsat în mijlocul tău.

Bat din palme. Aici un gest de indignare. (Vezi cap. 6,11; 21,14.17).


14 Îți va suferi inima și îți vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit și voi și lucra.

Îţi va suferi inima ? Întrebarea cuprinde în sine un răspuns negativ.


15 Te voi risipi printre neamuri, te voi răspândi în felurite țări și îți voi nimici cu desăvârșire necurăția din mijlocul tău.

Voi nimici... necurăţia. Deşi aici nu este accentuat, pedepsele erau intenţionat salutare.


16 Vei fi spurcată astfel de tine însăți înaintea neamurilor și vei ști că Eu sunt Domnul.”

Vei fi spurcată. Cuvântul ebraic tradus prin expresia aceasta, chalal, înseamnă a profana şi aşa este tradus în cap. 7,24 . Versiunile vechi au verbul la persoana întâia şi permit traducerea: Voi fi spurcat prin voi înaintea păgânilor. (vezi cap. 20,9; 39,20).


17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. Versetele 17-22 sunt o parabolă bazată pe procesul topirii minereului de argint. Cuptorul este Ierusalimul (v. 19). Poporul este minereul (v. 20). Ei se descoperă a fi zgură

(v. 18). E îndoielnic dacă în parabola aceasta se regăseşte ideea de purificare. Ideea scoasă în evidenţă e aceea a mâniei divine care suflă asupra minereului fără valoare şi îl topeşte.


18 „Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca niște zgură; toți sunt aramă, cositor, fier, plumb în cuptorul de topit; au ajuns niște zgură de argint.”
19 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că toți ați ajuns niște zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului.
20 Cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în cuptorul de topit și se suflă în foc ca să se topească, așa vă voi strânge și Eu în mânia și urgia Mea, vă voi pune acolo și vă voi topi.
21 Da, vă voi strânge și voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele, și vă veți topi în el.
22 Cum se topește argintul în topitoare, așa veți fi topiți voi în mijlocul lui. Și veți ști că Eu, Domnul, Mi-am vărsat mânia peste voi.”
23 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. Versetele 23-31 alcătuiesc a treia subîmpărţire a capitolului (vezi comentariul la v. 1). Ele conţin o enumerare mai departe a păcatelor lui Israel, arătând că toate clasele fuseseră cuprinse în ele.


24 „Fiul omului, spune Ierusalimului: „Ești o țară necurățată și neudată de ploaie în ziua mâniei.”
25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcnește și își sfâșie prada; pun mâna pe bogății și lucruri scumpe și măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.

Mai marii lui uneltesc. LXX zice voievozii, iar alte versiuni profeţii. O schimbare a unei litere în ebraică explică această deosebire. Profeţii mincinoşi deja fuseseră acuzaţi în capitolul 13. Lucrarea lor s-a vădit a fi o continuă piedică pentru lucrarea profeţilor adevăraţi. Nu este de mirare că poporul era zăpăcit şi că ei găseau scuze plauzibile de a nu asculta de îndrumările dumnezeieşti în lumina unor astfel de susţineri contradictorii.

Aceeaşi confuzie există în lumea religioasă de astăzi. Din cauză că lumea creştină este deznădăjduit de divizată şi oameni evlavioşi se pot găsi în diferitele grupări, mulţi trag concluzia că, la urma urmei puţin contează ceea ce ei cred.

Unicul antidot împotriva contra profeţilor mincinoşi în timpul nostru este faptul de a cunoaşte prin cercetare personală ce este adevărul. Nu e lucru sigur de a depinde de cercetările, părerile sau înţelepciunea nici unui om. (CW 45; 5T 686; GC 593, 594).

Din cauză că profeţii mincinoşi urmau să se înmulţească cu deosebire în zilele de pe urmă, Isus de repetate ori a avertizat contra procedeelor lor viclene (vezi Matei 24,4.5.11, 24). El aminteşte că vor căuta să înşele dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi(Matei 24,24). De asemenea, El vorbeşte de recurgerea din partea lor la semne mari şi minuni un mijloc care aproape lipsea pe timpul lui Ezechiel. Pe măsură ce ziua lui Dumnezeu se apropie, Satana îşi va întări sforţările de a înşela. Din ce în ce mai mult, pe măsură ce îngerii cereşti slăbesc ţinerea în frâu, el va lua în stăpânire lumea. Sub masca religiei şi cu ajutorul miracolelor, el îşi va întări ţinerea în gheare din partea sa a locuitorilor lumii acesteia. Toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat (Apocalips 13,8 ). Deci, avem nevoie de o deplină cunoaştere a Scripturilor pentru a face deosebire între ceea ce este contrafăcut şi adevăr. (GC 593, 594 ).


26 Preoții lui calcă Legea Mea și Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt și ce nu este sfânt, nici nu învață pe oameni să facă deosebire între ce este necurat și ce este curat, își întorc ochii de la Sabatele Mele, și sunt pângărit în mijlocul lor.

Calcă legea Mea. Era lucrarea specială a preoţilor de a da instrucţiune cu privire la cerinţele divine şi de a observa şi a învăţa deosebirea dintre ce e sfânt şi ce e nesfânt. (Levitic 10,10), şi de a instrui poporul cu privire la buna observare a Sabatului. În toate acestea ei fuseseră necredincioşi.

Îşi întorc ochii. Această învinuire are o izbitoare paralelă în timpul nostru. Profeţiile din cartea Apocalipsului (cap. 12-14) declară că Dumnezeu cere o reformă în chestiunea întoarcerii la adevăratul Sabat al Domnului, ziua a şaptea a săptămânii. Reforma aceasta are de scop să pregătească lumea pentru a doua venire a lui Hristos. Solia a fost proclamată. Reacţia a fost aceeaşi ca şi pe timpul lui Ezechiel. Oamenii îşi întorc ochii de la obligaţia de a păzi adevăratul Sabat. Ei îşi închid ochii faţă de dovezile biblice clare şi declară: Nu pot să văd lucrul acesta.


27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca niște lupi care își sfâșie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-și potolească lăcomia de bani.

Căpeteniile. Ebr. sarim, membri ai clasei conducătoare şi conducători ai unor familii importante.


28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înșelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu!” Și Domnul nu le-a vorbit!

Ipsos. Lapte de var (vezi cap. 13,10). Există glasuri în lumea religioasă pentru a sprijini aproape orice fel de credinţă.

Mai multe reguli importante îi vor ajuta pe oamenii de azi să facă deosebire între ceea ce este ipsos şi ceea ce este autentic. Regulile acestea ar trebui să fie folosite pentru a pune la probă orice pretenţie care zice că are sprijin biblic. Ele servesc şi ca un sistem de călăuzire pentru a îndruma pe cineva la cercetare biblică originală, pentru a nu fi trase concluzii neîntemeiate.

1) Biblia ar trebui întotdeauna studiată în cadrul rugăciunii. Numai Duhul Sfânt ne poate ajuta să vedem însemnătatea acelor lucruri uşor de înţeles, şi ne poate feri de răstălmăcirea acelor adevăruri care sunt greu de înţeles (vezi GC 599, 600). Mai departe, cele spirituale sunt înţelese spiritual (vezi 1Corinteni 2,14), aşa că un om fără Duhul lui Dumnezeu nu poate înţelege cele cereşti. Rugăciunea, bine întrebuinţată, îl va face pe om în stare să primească adevărul ceresc.

2) Trebuie să fie bunăvoinţă de a urma lumina descoperită (Ioan 7,17). Adevărurile lui Dumnezeu nu sunt aruncate grămadă pentru ca oamenii să le calce în picioare. Dumnezeu rezervă

o înţelegere a soliilor Sale pentru aceia care sunt gata să umble în lumina care le luminează mintea. O refuzare încăpăţânată de a umbla în lumina aceasta încuie poarta în faţa unei mai departe înţelegeri a adevărului ceresc.

3) Biblia trebuie interpretată în acord cu analogia restului Scripturii. Biblia, corect înţeleasă, nu se contrazice pe ea însăşi. Dacă o concluzie trasă dintr-un pasaj biblic e contrazisă într-o altă parte a Cărţii, concluzia aceea trebuie să fie declarată ca falsă. Adesea un verset sau un pasaj luat singur, poate fi prezentat ca având mai multe interpretări posibile. Într-un astfel de caz trebuie adoptată acea interpretare care e în completă armonie cu întreaga Biblie.

4) Biblia trebuie să fie interpretată în lumina contextului ei. Cercetătorul trebuie să noteze cu grijă cadrul pasajului luat în considerare pentru a afla despre ce vorbeşte scriitorul. Cercetătorul trebuie să-şi limiteze aplicaţia la graniţele fixate de autor. De pildă când Pavel a spus: Toate lucrurile îmi sunt îngăduite (1Corinteni 6,12), cuvintele lui, luate aparte ar putea fi interpretate ca însemnând că Pavel se declară că e un libertin. Dar contextul arată că el vorbeşte despre permisiunea de a consuma cărnuri jertfite idolilor. Nimeni nu are dreptul de a aplica toate lucrurile la orice altceva decât ceea ce era în mintea lui Pavel când a făcut această declaraţie.

5) Bibliei trebuie să i se îngăduie să fie propriul ei interpret. Adesea Duhul Sfânt nu interpretează imediat simbolul pe care-l foloseşte, dar se aşteaptă ca acelaşi Duh să explice în altă parte limbajul neclar, în cazul în care se aşteaptă ca oamenii să-i priceapă înţelesul. Aceasta se întâmplă. Se poate adăuga că dacă o astfel de elucidare lipseşte, orice încercare din partea oamenilor de a interpreta aceste simboluri poate fi în cel mai bun caz doar ipotetică.

Ca rezumat, procedura cea mai bună pentru a descoperi ceea ce Biblia învaţă asupra vreunui subiect e aceea de a lua tot ceea ce Biblia spune asupra acelui subiect aparte înainte de a trage orice concluzii. Privirea tabloului în întregimea lui împiedică posibilitatea de a construi eronat, le linia unei interpretări tangente a Scripturii.


29 Poporul din țară se dedă la silnicie, fură, asuprește pe cel nenorocit și pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăți!

Poporul din ţară. Acum e învinuit poporul de rând.


30 Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

Caut... un om. Compară cu Ieremia 5,1.

Să stea în mijlocul spărturii. Dumnezeu cheamă pe oamenii de azi să repare spărtura din legea lui Dumnezeu. Mulţi au răspuns, dar alţii încă îşi fac socoteala din punct de vedere al omului lumesc şi nu văd nici o nevoie de reformă. Despre aceia care se apucă să facă lucrarea aceasta e declarat: Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit, Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit. (Isaia 58,12).


31 Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele și le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.”

Focul mâniei Mele. Aceasta este vădit o vorbire figurată, în care se face referire la judecăţile lui Dumnezeu sub înfăţişarea de foc. Focul consumă, şi efectul acestor judecăţi era să consume pe aceia asupra cărora ele erau revărsate. La sfârşitul timpului aceia care au lepădat harul ceresc vor experimenta focul literal (Apocalips 20,9).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

8 PK 182

28 TM 43; 1T 247

31 PK 182