Ezechiel 12

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de îndărătnici, care au ochi să vadă, şi nu văd, urechi de auzit, şi n-aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi. 3De aceea, fiul omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie şi pleacă ziua sub ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. 4Scoate-ţi lucrurile, ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor; dar pleacă seara în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în robie. 5Să spargi zidul sub ochii lor şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo. 6Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe negură, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.” 7Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna şi le-am scos pe negură, şi le-am pus pe umăr în faţa lor. 8Dimineaţa însă cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9„Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: „Ce faci?”? 10Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Prorocia aceasta priveşte pe domnul care este la Ierusalim şi pe toată casa lui Israel care se află acolo.” 11Spune: „Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce într-o ţară străină în robie. 12Domnitorul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13Îmi voi întinde mreaja peste el şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce la Babilon, în ţara haldeilor; dar nu-i va vedea şi va muri acolo. 14Pe toţi cei ce stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate oştile lui, îi voi risipi în toate vânturile şi voi scoate sabia după ei. 15Atunci vor şti că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi risipi în felurite ţări. 16Dar voi lăsa din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge şi să ştie că Eu sunt Domnul.” 17Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18„Fiul omului, îţi vei mânca pâinea tremurând şi îţi vei bea apa cu nelinişte şi groază. 19Spune poporului din ţară: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: „Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi jefuită de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc. 20Cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi pustiită, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul.” 21Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 22„Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: „Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite”? 23De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură şi nu se va mai întrebuinţa în Israel.” De aceea spune-le: „Se apropie zilele şi toate vedeniile se vor împlini!” 24Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorocii înşelătoare în mijlocul casei lui Israel! 25Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul Dumnezeu.” 26Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 27„Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: „Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească şi proroceşte pentru vremuri depărtate!” 28De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini, zice Domnul Dumnezeu.”