Ezechiel 11

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Duhul m-a răpit şi m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că la intrarea porţii erau douăzeci şi cinci de oameni; şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. 2Şi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite şi dau sfaturi rele în cetatea aceasta! 3Ei zic: „Nu este încă vremea potrivită ca să zidim case! Cetatea este cazanul, şi noi suntem carnea.” 4De aceea proroceşte împotriva lor, proroceşte, fiul omului!” 5Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine şi mi-a zis: „Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: „Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine! 6Aţi făcut o mulţime de omoruri în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele cu cei ucişi.” 7De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Morţii voştri, pe care i-aţi întins în mijlocul cetăţii acesteia, sunt carnea, şi ea este cazanul; dar voi veţi fi scoşi afară din ea. 8Vă temeţi de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu. 9Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor şi voi împlini judecăţile Mele împotriva voastră! 10Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sunt Domnul. 11Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, şi voi nu veţi fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! 12Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-aţi urmat şi ale cărui legi nu le-aţi împlinit, ci aţi lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.” 13Pe când proroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti Tu şi ce a mai rămas din Israel?” 14Şi cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 15„Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi cei din robie şi toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: „Ei sunt departe de Domnul, ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…” 16De aceea spune despre ei: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un Templu pentru câtăva vreme în ţara în care au venit.” 17De aceea să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăşi din ţările în care sunteţi risipiţi şi vă voi da ţara lui Israel.” 18Şi când vor veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. 19Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, 20ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.” 22După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 23Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii. 24Pe mine însă m-a răpit Duhul şi m-a dus iarăşi, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinşii de război. Şi astfel vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. 25Apoi am spus prinşilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul.