1 După aceste lucruri, când s-a potolit mânia împăratului Ahașveroș, s-a gândit la Vasti, la ce făcuse ea și la hotărârea luată cu privire la ea.

După aceste lucruri. Vasti încetase să fie împărăteasă, dar Ahaşveroş părea să nu se grăbească să confere alteia demnitatea pe care o avusese aceasta. Haremul lui era cu siguranţă plin cu soţii ţiţiitoare, dar nici una nu era mai presus decât celelalte. Probabil că Ahaşveroş "s-a gândit la Vasti" fie când s-a calmat, fie după trecerea unei considerabile perioade de timp. Nu se menţionează cât de mult a trecut de la îndepărtarea lui Vasti. Aceasta avusese loc în al treilea an al domniei lui (cap. 1,3), iar Estera a venit la Palat ca răspuns la invitaţiile împărăteşti în al şaselea an (cap. 2,12.16). În decursul unei considerabile părţi din anii aceştia, Ahaşveroş (Xerxe) fusese departe de Susa, în nefericita campanie contra grecilor (vezi introducerea la Estera). Având în vedere faptul că Estera a sosit la palat probabil înainte de reîntoarcerea lui Ahaşveroş (el a părăsit Grecia în octombrie sau noiembrie 480 î.Hr., iar Estera a venit la palat în ianuarie 479 î.Hr.), e probabil că strângerea fetelor fecioare a avut loc în timpul absenţei lui.

S-a gândit la Vasti. [Şi-a adus aminte de Vasti, KJV.] Poate că Ahaşveroş s-a gândit să o aducă înapoi pe Vasti şi să o facă din nou împărăteasă. Dacă ar fi procedat astfel, sfetnicii care propuseseră umilirea ei ar fi fost în primejdie. Dezonorarea lui Vasti fusese fapta lor, iar revenirea ei la putere ar fi însemnat nimicirea lor, îndepărtarea, dacă nu chiar executarea lor.


2 Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat niște fete fecioare și frumoase.

Fete fecioare şi frumoase. Desigur că propunerea aceasta trebuie să fi fost extrem de agreabilă pentru un monarh oriental ca Xerxe. În plus, sugestia că el ar fi putut găsi pe cineva mai frumoasă şi mai plăcută decât Vasti ar fi abătut gândurile lui de la aceasta şi, în felul acesta, ar fi apărat interesele oamenilor care propuseseră umilirea ei.


3 Împăratul să pună în toate ținuturile din împărăția lui dregători însărcinați să strângă pe toate fetele fecioare și frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul împăratului și păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.

Casa femeilor. Într-un palat oriental, haremul era totdeauna separat de reşedinţa împăratului şi a altor bărbaţi, fiind de obicei într-o altă clădire. Casa lor era sub supravegherea unor eunuci numiţi "şambelani". În palatul lui Xerxe, haremul era situat în partea de nord-est a ariei palatului (vezi la cap. 1,5).

Famenul. [Şambelanul, KJV.] Literal, "eunuc", adică unul din eunucii împărăteşti (vezi cap. 1,10), căruia împăratul îi încredinţase răspunderi speciale.

Păzitorul femeilor. Strict vorbind, Hegai pare să fi fost doar paznicul fetelor fecioare. Un alt eunuc împărătesc era păzitorul femeilor care fuseseră prezentate împăratului (v. 14).

Cele trebuincioase pentru gătit. [Cele pentru purificare, KJV.] "Unsori" sau "cosmetice". Vezi lista din v. 12. Se poate ca împăraţii persani să se fi socotit semizei şi să fi considerat necesar ca şi fecioare să treacă printr-o "purificare" îndelungată, înainte de a fi vrednice să convieţuiască cu împăratul.


4 Și fata care-i va plăcea împăratului să fie împărăteasă în locul Vastiei.” Părerea aceasta a fost primită de împărat, și așa a făcut.
5 În capitala Susa era un iudeu, numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chis, bărbat din Beniamin,

Un iudeu. Deodată decorul se schimbă de la curtea Persiei într-un modest cămin iudeu, undeva în capitală. Pe cât se ştie, nu fuseseră niciodată duşi captivi iudei la Susa, iar iudeii care locuiau acolo, probabil făceau aceasta după propria lor alegere. Conform tradiţiei iudaică, Mardoheu a fost angajat într-o activitate comercială înainte ca destinul să-l fi legat de curtea persană.

Mardoheu. Cu privire la posibila identificare a lui Mardoheu cu Marduka dintr-o tăbliţă cuneiformă, vezi introducerea, p. 458.

Mardoheu a fost un iudeu din seminţia lui Beniamin, sortit să ocupe un loc de cinste în analele poporului său. Nu e sigur dacă strămoşul lui Mardoheu, "luat din Ierusalim [şi dus la Babilon] printre robii strămutaţi" (vers. 6) a fost Chiş sau Iair; sintaxa ebraică ar admite pe oricare dintre ei. Dacă era Chiş, atunci Chiş era bunicul lui Mardoheu. Trei sau patru generaţii ar cuprinde cei 18 ani care au trecut. Dacă, pe de altă parte, era Iair, atunci Şimei şi Chiş erau strămoşi dinainte de captivitate ai lui Mardoheu, a cărui legătură precisă nu e cunoscută. În acest caz din urmă, genealogia dată aici nu ar reprezenta strămoşii imediaţi, ci pe alţii mai îndepărtaţi, indicaţi pentru a identifica descendenţa familiei lui. Practica aceasta este în acord cu obiceiul ebraic (vezi la Matei 1,8.17). În Biblie, termenii "tată" şi "fiu" nu arată totdeauna o legătură imediată, ci uneori arată numai strămoşii şi descendenţii (vezi vol. I, p. 181 şi la Genesa 37,35). E posibil ca Chiş să fi fost un strămoş îndepărtat al lui Mardoheu.

Aproape cu 60 de ani înainte de întâmplările povestite în cartea Esterei, Cir decretase ca toţi iudeii care doreau, puteau să se întoarcă în Palestina, dar părinţii lui Mardoheu aleseseră să rămână în ţara robiei lor. Acesta pare să fi fost cazul cu marea majoritate a poporului iudeu. (vezi PK 598). Când verişoara lui Mardoheu, Hadasa (Estera; vezi introducere, p. 457) a rămas orfană, el a adoptat-o şi a crescut-o ca şi cum ar fi fost propriul său copil.

Unii l-au identificat pe Mardoheu cu Matacas (sau Natacas), despre care istoricul grec Ctesias vorbeşte ca fiind un ministru influent al lui Xerxe. În timp ce lucra la unele tăbliţe cuneiforme din Muzeul din Berlin, prof. A. Ungnad a găsit un text care menţionează pe un anume om numit Marduka (transliterare babiloniană a lui Mardoheu) ca unul dintre înalţii funcţionari de stat din Susa, în cursul domniei lui Xerxe. Titlul lui, sipîr, denotă un rang şi o influenţă superioare (vezi introducere, p. 458). Prezenţa unui om cu influenţă, purtând acelaşi nume, trăind în aceeaşi cetate, în acelaşi timp, este însemnată.


6 care fusese luat din Ierusalim printre robii strămutați împreună cu Ieconia, împăratul lui Iuda, de Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

Robii. [Captivitate, KJV.] Au fost trei robii. Cea dintâi, în 605 î.Hr., când a fost luat Daniel, a doua în 597 î.Hr., când a fost făcut prizonier Ioiachim, şi a treia, în 586 î.Hr., când a fost luat Zedechia şi Ierusalimul a fost incendiat. Strămoşii lui Mardoheu fuseseră luaţi şi duşi în Babilon în a doua luare în robie, cu 118 de ani în urmă.


7 El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură și plăcută la vedere. După moartea tatălui și a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.

Hadasa. Hadasa era numele ebraic original al Esterei (vezi introducere, p. 457). Derivă de la rădăcina hadas, "mirt" cu terminaţia feminină obişnuită ah.

Estera. Ebr. 'Ester. Acesta s-ar putea să fie un nume persan de împrumut. El se aseamănă foarte mult cu Stâreh, un nume persan modern, care înseamnă "stea". Numele acesta e transliterat în greceşte prin Aster sau Esther (LXX). Rădăcina grecească aster apare în cuvinte precum "astru", "stea" şi "asteroid", care înseamnă "ca o stea". Forma babiloniană a cuvântului era Iştar care a devenit 'Ashtoreth (la plural 'Ashtaroth) în ebraică,şi Astarte în greacă. În Babilon, planeta Venus era zeificată ca Iştar. Alegerea de către Mardoheu a unui nume persan poate să fi fost datorată dorinţei de a ascunde originea iudaică a Esterei (v. 10).

Frumoasă. Ebr. yephath-to'ar din yaphah, "frumoasă", şi to'ar, "ceva la care se priveşte cu uimire", "făptură". Expresia poate fi tradusă mai bine "frumoasă la făptură".

Plăcută. Ebr. ţobath mar'eh, literal, "bun la înfăţişare" sau "bun la trăsături".


8 Când s-a auzit porunca împăratului și hotărârea lui, au fost strânse un mare număr de fete în capitala Susa, sub privegherea lui Hegai. Odată cu ele a fost luată și Estera și adusă în casa împăratului, sub privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.

Hotărârea lui. [Decretul lui, KJV.] Literal, "legea lui". Acelaşi cuvânt apare în expresia "legea mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba" (Daniel 6,8.12).


9 Fata i-a plăcut și a căpătat trecere înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuință pentru găteală și hrană, i-a dat șapte slujnice alese din casa împăratului și a pus-o împreună cu slujnicele ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.

I-a plăcut. Literal, "era bună în ochii lui".

A căpătat trecere. Expresia aceasta este specifică pentru cartea Esterei. În v. 17, precum şi în cap. 5,2, e aceeaşi expresie în traducerea Cornilescu.

S-a grăbit să-i dea. Hegai pare să fi avut o slăbiciune pentru Estera încă de la început. Cunoscând preferinţa împăratului, se pare că a recunoscut în Estera pe cea care avea să fie aleasă şi a început de îndată să o trateze ca pe viitoarea împărăteasă.

Cele de trebuinţă. Literal, "porţiile ei". Prin aceasta probabil se înţelegea raţia zilnică de

hrană. Alese. Aceasta a fost bunăvoinţa arătată Esterei de către păzitorul femeilor. El a ales pentru Estera cele mai potrivite fete ca slujnice ale ei. Cea mai bună încăpere. "Cea mai bună încăpere" din harem nu putea fi alta decât cea rezervată împărătesei.


10 Estera nu și-a făcut cunoscut nici poporul, nici nașterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri.

Nu şi-a făcut cunoscut. Probabil că împăratul n-ar fi susţinut o reprezentantă a unui neam supus (vezi v. 20). Ur din Haldea, patria lui Avraam, era la doar 240 km sud-vest de Susa, şi în aspectul ei exterior, Estera semăna fără îndoială cu mulţi locuitori băştinaşi din regiune.


11 Și în fiecare zi Mardoheu se ducea și venea înaintea curții casei femeilor ca să afle cum îi merge Esterei și ce se face cu ea.

Mardoheu se ducea. Contextul lasă să se înţeleagă că Mardoheu era deja unul din slujbaşii inferiori care şedeau la porţile împăratului pentru a împlini porunca lui. Mardoheu izbutea totuşi să găsească timp suficient ca să părăsească intrarea principală a palatului pentru a vizita curtea din faţa a haremului, ca să o poată vedea pe Estera sau cel puţin să poată afla veşti despre ea (vezi la

v. 5).


12 Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahașveroș, după ce timp de douăsprezece luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se șase luni cu untdelemn de mirt, și șase luni, cu miresme de mirozne femeiești.

Untdelemn de mirt. Mirtul era foarte mult preţuit de cei din vechime, atât pentru mireasma lui, cât şi pentru presupusa lui putere de curăţire. În Egipt era folosit în procesul de îmbălsămare a morţilor (vezi la Genesa 50,2). Evreii îl foloseau ca unul din principalele ingrediente ale "untdelemnului pentru ungerea sfântă" (Exod 30,23-25). Hainele şi aşternutul erau parfumate cu el (Psalmi 45,8; Proverbe 7,17). [În româneşte, în ultimele texte este tradus smirnă.]

Miresme de mirozne. Cuvântul tradus astfel este redat "mirosuri" în Cântarea cântărilor 4,16.


13 Așa se ducea fiecare fată la împărat. Și, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia.

Ce vroia. Unii comentatori sugerează că fiecare fecioară avea privilegiul de a păstra acele giuvaieruri şi veşminte pe care le alegea să le poarte cu prilejul acela.


14 Se ducea seara; și a doua zi dimineața trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Șaașgaz, famenul împăratului și păzitorul țiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul și ar fi chemat-o pe nume.

A doua casă. Adică haremul în sine, unde locuiau soţiile şi ţiitoarele permanente ale împăratului.


15 Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului și păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.

Unchiul lui Mardoheu. Literal, "unchiul patern" sau "fratele tatălui". Abihail, tatăl Esterei, era poate un frate al lui Iair (vezi la vers. 5).

N-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai. Estera a acceptat opinia lui Hagai fără discuţie, în ciuda privilegiului ei de a purta veşmintele şi giuvaierurile pe care şi le-ar fi ales ea.


16 Estera a fost dusă la împăratul Ahașveroș, în casa împărătească, în luna a zecea, adică luna Tebet, în al șaptelea an al domniei lui.

Luna Tebet. Aceasta corespundea cu ultima parte a lunii decembrie şi prima parte a lunii ianuarie. În anul al şaptelea al lui Ahaşveroş, Tebet a început la 22 decembrie (479 î.Hr.) şi s-a sfârşit la 19 ianuarie (478 î.Hr.). După ce s-a întors din catastrofala campanie contra grecilor, din anul precedent, fără îndoială că el era mulţumit să alunge problemele militare din gândurile sale.


17 Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, și ea a căpătat trecere și iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap și a făcut-o împărăteasă în locul Vastiei.

Toate celelalte femei. Incluzând fără îndoială toate soţiile lui secundare şi toate ţiitoare lui anterioare, precum şi toate fecioarele care fuseseră la el până atunci. A făcut-o împărăteasă. Împăratul a fost mulţumit de Estera şi pare că a făcut-o împărăteasă fără a mai aştepta să vadă vreo altă fecioară.


18 Împăratul a dat un mare ospăț tuturor domnitorilor și slujitorilor lui, un ospăț în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a ușurat sarcinile ținuturilor și a împărțit daruri cu o dărnicie împărătească.

Mare ospăţ. Un ospăţ de nuntă, adică pentru Estera.

A uşurat sarcinile. Împăratul a scutit de plătirea obişnuită a tributului în cinstea încoronării Esterei. Era un obicei regal în Persia de a da împărătesei a cincea parte din toate impozitele plătite împăratului. Cu aceasta, împărăteasa îşi completa garderoba şi îşi împlinea alte dorinţe.

Cu o dărnicie împărătească. Literal, "după mâna împăratului", adică "după felul împărătesc". Obiceiul de a da daruri, atât de obişnuit în Răsărit în toate timpurile, a fost foarte la modă printre perşi.


19 A doua oară când s-au strâns fetele, Mardoheu ședea la poarta împăratului.

Fetele. Literal, "fecioare", fără articol hotărât. În felul acesta se face aluzie la o a doua strângere de fecioare. Aceasta a avut loc între ianuarie 478 î.Hr. şi aprilie 474 î.Hr.

Poarta împăratului. Cu alte cuvinte, Mardoheu a devenit - dacă nu era deja (v. 11), un slujitor la palat sau un slujbaş secundar. Poarta palatului era locul unde se aflau birourile împărăteşti şi unde se încheiau afaceri (vezi la Genesa 19,1).


20 Estera nu-și spusese nici nașterea, nici poporul, căci o oprise Mardoheu. Și ea urma acum poruncile lui Mardoheu cu tot atâta scumpătate ca atunci când o creștea el.

Ea urma. [Estera făcea, KJV.] Respectul profund pentru binefăcătorul ei a făcut-o pe Estera să preţuiască sfatul lui, chiar şi după ce a ajuns împărăteasă. Faptul acesta vorbeşte în favoarea lui Mardoheu, ca tată adoptiv, şi a Esterei, ca fiică loială şi ascultătoare. Frumuseţea ei era în primul rând o frumuseţe de caracter şi de personalitate; frumuseţea exterioară era secundară. Prea adesea slăbiciunea părintească, pe de o parte, şi stricteţea apăsătoare, pe de altă parte, sădesc în tineri dorinţa de a fi liberi de interdicţii şi cultivă încăpăţânarea şi infracţiunea. Fericit este căminul în care autoritatea părintească însoţeşte respectul pentru individualitatea tineri, unde conducerea părintească este exercitată cu scopul de a dezvolta controlul de sine. Ca şi Estera, asemenea tineri părăsesc căminul cu o personalitate bine echilibrată şi un caracter disciplinat.


21 În același timp, pe când Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan și Tereș, doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, s-au lăsat biruiți de o supărare și au vrut să întindă mâna împotriva împăratului Ahașveroș.

În acelaşi timp. Vezi la v. 19.

Păzitorii pragului. Bigtan şi Tereş erau se pare fameni care răspundeau de supravegherea intrării în apartamentele particulare ale împăratului, probabil în apartamentul lui de dormit. Poziţia lor de mare încredere conferea conspiratorilor un avantaj. Istoria raportează că Xerxe şi-a pierdut viaţa din cauza unei conspiraţii ca aceea descrisă aici.


22 Mardoheu a avut cunoștință de lucrul acesta și a dat de știre împărătesei Estera, care l-a spus împăratului din partea lui Mardoheu.

Mardoheu a avut conştiinţă. Istoricul evreu Iosif Flavius (Antiquities xi. 6, 4) vorbeşte despre un anumit sclav care i-a trădat pe conspiratori lui Mardoheu.


23 Faptul fiind cercetat și găsit întocmai, cei doi fameni au fost spânzurați de un lemn. Și lucrul acesta a fost scris în cartea Cronicilor, în fața împăratului.

Fiind cercetat. Înseamnă că s-a făcut o anchetă.

Găsit întocmai. Sau "s-a găsit aşa".

Spânzuraţi de un lemn. Adică traşi în ţeapă, aşa cum erau trataţi de obicei în Persia trădătorii şi rebelii (vezi la Ezra 6,11).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 17�

PK 601

19. 21�

5T 450