1 Cine este ca cel înțelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă.

Cine este ca cel înţelept? Câteva versiuni vechi zic: "Cine este deci înţelept?"

Înţelept. Înţelepciunea, susţine Solomon, este mai presus de toate avuţiile.

Cine pricepe? Omul cu adevărat înţelept va ştii cum să interpreteze experienţele vieţii. Daniel a fost un exemplu nobil în privinţa aceasta (Daniel 5,10-29). Apostolii Pavel (1 Corinteni 2,15) şi Ioan (1 Ioan 2,27) subliniază acelaşi adevăr. Forma aramaică a cuvântului tradus "rost" [interpretare, KJV] e găsită de 31 de ori în cartea lui Daniel.

Luminează faţa. [Îi face faţa să strălucească, KJV]. Calmul şi înţelepciunea sunt reflectate de faţa celui cu adevărat înţelept (vezi Iov 29,24; cf. Numeri 6,25; Psalm 4.6).

Asprimea. [Îndrăzneala, KJV]. Ebr. 'oz, de obicei tradus "tărie". Aici probabil înseamnă "asprime", în descrierea unei înfăţişări lipsite de amabilitatea, de cultură şi de virtuţi mai speciale.

Se schimbă. Harul lui Dumnezeu, care transformă inima, se va reflectă pe faţă printr-o expresie de bucurie senină.


2 Eu îți spun: „Păzește poruncile împăratului, din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu.

Îţi spun. [Te sfătuiesc, KJV]. Cuvintele acestea sunt adăugate de traducători. Traducerile cele mai vechi redau expresia "să ţii porunca împăratului" ca un imperativ: "Ţine porunca împăratului", care apare mai potrivit cu contextul şi cu structura propoziţiei.

Poruncile. [Porunca, KJV]. Literal, "gura"; şi astfel, la figurat, poruncile vorbite sau scrise. Folosirea acesta e obişnuit în VT (Exod 17,1; 38,21; Numeri 3,39; 10,13; etc.).

Jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. [Jurământului lui Dumnezeu, KJV]. Împăratul era privit ca unsul Domnului, rânduit de El să domnească. "Jurământul" se referă la jurământul de credinţă faţă de împărat, rostit în numele lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 36,13; Ezechiel 17,13-19).

Compară cu învăţătura lui Pavel despre conştiinţă (Romani 13,5).


3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,

Nu te grăbi să pleci dinaintea Lui. Literal, "Nu te grăbi să mergi din faţa lui". Împăratul era atotputernic, de aceea nimeni nu trebuia să se grăbească nici să nu-şi mai manifeste supunerea faţă de el şi nici să nu-şi părăsească postul. Puterea absolută a împăratului îl făcea adesea dictatorial şi neraţional, şi de aceea slujitorii lui trebuia să rămână calmi şi stăpâni pe ei înşişi.

Face tot ce vrea. Servul împăratului poate să aibă dreptate, dar puterea împăratului e supremă. De aceea e înţelept ca acesta să nu i se opună în mod inutil.


4 pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?”?

Ce faci? Aceeaşi expresie este folosită cu privire la Dumnezeu în Iov 9,12; Isaia 45,9; cf. Iov 34,18; Daniel 4,32.


5 Pe cine păzește porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea și judecata.

Porunca. Vezi la v. 2. Termenul de aici este folosit de obicei pentru poruncile lui Dumnezeu, în timp ce în v. 2 provine de la cuvântul ebraic pentru "gură" (vezi la v. 2).

Nu-l va atinge nici o nenorocire. [Nu va simţi nici un rău, KJV]. Literal, "nu va cunoaşte [adică nu va avea de suferit] nici un rău". Supunerea inteligentă faţă de legile ţării şi de legea lui Dumnezeu este premiza păcii şi a siguranţei, atât aici cât şi în viaţa veşnică (vezi GC 584, 585).

Vremea şi judecata. "Inima" înţeleptului, adică mintea lui, sesizează timpul potrivit pentru a vorbi şi timpul potrivit pentru a tăcea. Înţeleptul cunoaşte şi adoptă metode bune şi proceduri corecte. El identifică ocaziile şi le fructifică atunci când se ivesc.


6 Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată, și nenorocirea paște pe om.

Lucru. [Scop, KJV]. Rădăcina verbală a cuvântului ebraic tradus astfel înseamnă "a se desfăta în" şi e folosit de poate 60 de ori. Substantivul înseamnă "desfătare", "dorinţă", "plăcere" şi apare de peste 40 de ori. Sensul de aici este că există un timp potrivit şi o metodă potrivită pentru tot ce e de dorit.

Nenorocirea. De preferat, "răul" sau "necazul". Fiecare iniţiativă are nevoie de o planificare atentă şi metode potrivite, ca să aibă sorţi de izbândă şi să producă necaz în loc de binecuvântare.


7 Dar el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune.

Ce şi cum? [Când, KJV]. Faptul că nu poate prezice ce i se va întâmpla şi când va avea loc un eveniment constituie unul din punctele slabe ale omului şi o cauză majoră de îngrijorare (vezi Isaia 47,13).


8 Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

S-o poată opri. [Să-şi reţină duhul, KJV]. Viaţa se poate încheia în orice clipă (Iov 21,17.18; 34,14.15).

Izbăvire. Sau "scutire". După cum mercenarii nu puteau să obţină o scutire de îndatoriri în timpul războiului, tot astfel nici omul nu poate să evite moartea când vine.


9 Toate acestea le-am văzut, și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit.

Toate acestea le-am văzut. Solomon a avut multiple experienţe în viaţă şi a învăţat multe din cele observate.

Să-l facă nenorocit. [Spre propria sa rănire, KJV]. Unii oameni îi "rănesc" pe alţii, alţii se rănesc singuri. În ultimă analiză, cel care răneşte pe semenul său se autodistruge.


10 Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune!

Am văzut. Vezi Iov 21,30-32. Unii nelegiuiţi sunt îngropaţi cu multă pompă (2 Cronici 16,13.14; cf. Ieremia 22,18.19).

Locul sfânt. ["Şi am văzut pe nelegiuiţi îngropaţi, care veniseră la locul sfânt şi plecaseră de acolo şi care au fost uitaţi în cetatea unde făcuseră aşa, KJV]. Adică locul sanctuarului (vezi Levitic 7,6). Unii oameni, nepocăiţi şi răi, participă la serviciile de închinare din biserică, se conformează cerinţelor exterioare ale calităţii de membru, iar la moarte li se organizează funeralii bisericeşti costisitoare. Lucrul acesta a fost adevărat în ce priveşte capetele încoronate în multe cazuri.

Uitaţi. Multe manuscrise vechi ebraice, alături de numeroase versiuni vechi zic: "lăudaţi", care se potriveşte mai bine cu contextul.

Cetate. Probabil Ierusalim.


11 Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău.

Hotărârea. Ebr. pithgam, "edict", "decret", dintr-o veche rădăcină persană. E tradus în Estera 1,20 prin "decret" [KJV]; iar în aramaica lui Ezra şi a lui Daniel apare tradus în diverse moduri, precum "răspuns", "scrisoare", "cuvânt", şi "chestiune". Aici ideea e de sentinţă divină.

Repede. Aceeaşi idee greşită susţinută de nelegiuiţi, că nu vor avea să dea seama pentru faptele lor, apare în Psalm 10,6; 50,21 (vezi Isaia 26,10; 2 Petru 3,4).

Plină. Compară cu Psalm 73,8-11 şi cu cuvintele lui Hristos despre inima oamenilor (Matei 15,17-20).


12 Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruie multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El.

De o sută de ori. Păcătosul face adesea fapte rele şi pare să scape fără să primească vreo pedeapsă pentru faptele lui rele (vezi Proverbe 7,10).

Stăruieşte. Unii sunt revoltaţi din cauza amânării aparente a judecării celor nelegiuiţi (Maleahi 2,17). Cu toate acestea, la timpul hotărât de Dumnezeu judecata va fi aplicată (vezi Isaia 3,11; Matei 16,27; Apocalipsa 20,11-15).

Fericirea este. [Va fi bine, KJV]. În cele din urmă, totul va fi bine pentru aceia care se tem de Dumnezeu (Psalm 37,11; Isaia 3,10; Maleahi 3,16).


13 Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.

Nu este fericit. [Nu va fi bine, KJV]. Compară cu Iov 20,4-9; 22,15.16.

Umbra. Vezi învăţătura psalmistului (Psalm 102,11; 109,23; 144,4).


14 Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume, sunt oameni neprihăniți cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le merge ca și celor neprihăniți, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune.

o deşertăciune.

Deşertăciune. În ciuda convingerilor afirmate în v. 12.13, el se simte totuşi tulburat din cauza unor paradoxuri descumpănitoare.

Oameni neprihăniţi. [Oameni drepţi, KJV]. Termenul ebraic redat astfel sugerează oameni care pun în practică neprihănirea. Iov a întâmpinat aceeaşi problemă (Iov 9,22; cf. Eclesiast 9,2.3; Ezechiel 21,3.4).

Răi. [Oameni nelegiuiţi, KJV]. Compară cu Iov 21,7; Psalm 73,3; Ieremia 12,1. Inechităţilor vieţii acesteia nu ar trebui să li se permită să slăbească credinţa cuiva în modul de lucru al lui Dumnezeu. În lumea veşnică toate relele vor fi îndreptate.


15 Am lăudat, dar, petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea, și să se înveselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

Petrecerea. Adică a trăi pentru plăceri. Aceasta sugerează întunecarea credinţei lui Solomon printr-un punct de vedere materialist.

Să mănânce. Lucrările enumerate aici nu sunt rele în sine. Dumnezeu i-a dat omului capacitatea de a mânca, de a bea şi de a se bucura de lucrurile bune pe care viaţa le are de oferit. Totuşi, sensul urmărit de Solomon aici este că, întrucât stăpânirea de sine şi înfrânarea apetitului nu-i adusese se pare nici o răsplată la un moment dat, el a tras concluzia că e mai bine să trăiască pentru satisface simţurilor, pentru a obţine cât mai mult cu putinţă din lucrurile materiale ale vieţii.

Să se veselească. Ebr. śamach, "a fi vesel", "a se bucura".

Să-l însoţească. Solomon continuă descrierea sentimentelor care puseseră stăpânire cândva pe inima lui.


16 Când mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –

Inima. Adică mintea.

Truda. [Ocupaţie, KJV]. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "trudă" în cap. 1,13; 2,23, "grijă" în cap. 2,26, "îndeletnicire" în cap. 3,10, "muncă" în cap. 4,8, "întâmplare" în cap. 5,14 şi "griji" în cap. 5,3. Solomon se referă la şirul nesfârşit de osteneli încordate ale omului.

Somn. Oamenii lucrează adesea peste măsură, dar munca a fost menită să fie o binecuvântare (vezi la Genesa 3,19). Prea adesea omul, în starea lui decăzută, nu foloseşte cu înţelepciune timpul său liber. Munca zilnică a omului este disciplinară şi dezvoltă caracterul. După o zi de trudă, odihna e plăcută (Proverbe 3,21-24; cf. Ieremia 31,23-26).


17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; și chiar dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă, tot nu poate să găsească.

Lucrarea lui Dumnezeu. Adică scopul veşnic al lui Dumnezeu şi modul de lucru al Lui cu oamenii (vezi Romani 11,33-36; cf. Iov 11,7.8).

Înţeleptul. Omul are privilegiul să studieze lucrurile create de Dumnezeu şi Cuvântul Lui descoperit, dar trebuie să se ferească "să se creadă înţelept" (Proverbe 26,5) şi să se socotească destoinic să înţeleagă profunzimile Dumnezeirii (vezi Iov 11,7). Atitudinea corectă a omului faţă de Dumnezeu e arătată în tabloul celor mântuiţi zugrăvit de Ioan (Apocalipsa 15,3-4).

COMENTARII ELLEN G WHITE

11�

CH 109; CS 314; GC 286; PP 124; Te 45; 3T 72; 5T 208, 523

11-13�

PK 78; 2T 448

12.13�

GC 286, 540