1 Voi sunteți copiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceți crestături și să nu vă radeți între ochi pentru un mort.

Copiii Domnului. Dumnezeu a făcut cunoscut mai dinainte adevărul acesta lui Faraon (Exod 4,22,23). Aceasta este o strânsă legătură intimă care atrage după sine grele răspunderi (vezi Isaia 1,2; 63,8.16; 64,8; Ieremia 3,14.19.22,Osea 11,1-4; Maleahi 2,10).

Faceţi crestături. Compară cu obiceiul închinătorilor lui Baal (1 Regi 18,28). Obiceiul acesta este atestat şi în textele canaanite din nord de la Raş Şamra, vechiul Ugarit, unde chiar zeul cel mai mare ‚ ‘El, s-a crestat ca semn al suferinţei şi al durerii. Vezi şi Ieremia 16,6 despre crestarea trupului cuiva de durere pentru cel mort şi Ieremia 41,5; 47,5 pentru aceeaşi demonstrare în timpul unei calamităţi publice. În unele parţi ale lumii oamenii se taie şi se crestează de durere în diferite ocazii.

Radeţi. Compară cu Levitic 21,5, pentru exprimare similară (vezi şi Ieremia 16,6; Ezechiel 7,18; Mica 1,16). Hinduşii au astăzi un obicei de a păstra rasă o porţiune din creştetul capului, în credinţa ca sufletul la moarte să găsească uşor calea de a ieşi din corp prin acel loc.


2 Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău, și Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.

Un popor sfânt. Repetat din cap. 7,6, explicând de ce anume Israel trebuia să nimicească monumentele idolatriei pe care avea să le găsească în ţară. Aici apelul este diferit, fiind acela al demnităţii unui popor a lui Dumnezeu.

Un popor al Lui. Literal, un popor de avut în posesiune. Cuvântul ebraic tradus propriu este substantivul posesiune, proprietate evaluată, din verbul a achiziţiona proprietate. Acest substantiv este tradus în altă parte comoară proprie (Exod 19,5; Psalmi 135,4; Eclesiast 2,8; Maleahi 3,17). Traducerea lui KJV redând propriu a fost uneori greşit înţeles ca însemnând ciudat. Pe timpul traducătorilor lui KJV un om care pescuia într-un râu deosebit încălca drepturile unei proprietăţi particulare. Chiar şi acum înţelesul lui deosebit este ceea ce aparţine mai ales sau exclusiv unui individ, deşi se referă acum în primul rând la caracteristicile lui speciale sau distinctive. În conformitate cu aceasta, el înseamnă acum diferit, ciudat, straniu. Dar aceasta, folosirea lui obişnuită de astăzi este neliterară.

Popoarele. Literal, popoare, sugerând statul lui Israel şi instituţiile lui, în contrast cu alte state organizate şi instituţiile lor.


3 Să nu mănânci niciun lucru urâcios.

Lucru urâcios. Pentru amănunte, vezi Levitic 11,2-23. Aceasta se referă la lucruri urâcioase din punct de vedere sanitar, al sănătăţii şi alte motive. Compară cu declaraţiile apostolului Pavel din 1 Timotei 4,4; Romani 14,14. Principiul creştin trebuie să fie regula mâncării şi băuturii.


4 Iată dobitoacele pe care să le mâncați: boul, oaia și capra;

Dobitoacele. Primele animale amintite sunt acelea care erau aduse de obicei ca jertfă (vezi Levitic 1,2.5.10).


5 cerbul, căprioara și bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică și girafa.

Cerbul. Animalele din acest verset nu erau aduse ca jertfă.


6 Să mâncați din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă.

Copita despicată. Pentru o explicaţie mai amănunţită a versetelor 6-8 vezi Levitic 11,3-8.


7 Dar să nu mâncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată și unghia despărțită în două. Astfel, să nu mâncați cămila, iepurele și iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviți ca necurate.
8 Să nu mâncați porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviți ca necurat. Să nu mâncați din carnea lor și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte.
9 Iată dobitoacele din care veți mânca, din toate cele ce sunt în ape: să mâncați din toate cele ce au înotătoare și solzi.

Înotătoare şi solzi. Vezi Levitic 11,9-12.


10 Dar să nu mâncați din niciunul din cele ce n-au înotătoare și solzi: să le priviți ca necurate.
11 Să mâncați orice pasăre curată.

Pasăre curată. Precum porumbelul, potârnichea şi pitpalacul şi probabil şi altele (compară cu Levitic 11,13-19).


12 Dar iată pe acelea pe care nu le puteți mânca: vulturul, gripsorul și vulturul de mare;

Vulturul. Lista enumerată aici este aproape identică cu cea din Levetic 11:13-23.


13 șorecarul, șoimul, gaia și tot ce ține de neamul său;

Şoimul. Notează felurile despre care se vorbeşte în Levitic 11,14. Vulturul pleşuv este răspândit în Răsărit.


14 corbul și toate soiurile lui;

Corbul şi toate soiurile lui. Vezi Levitic 11,15. Acelaşi cuvânt ebraic ca pentru pasărea căreia Noe i-a dat drumul din corabie (Geneza 8,7) şi care a hrănit pe profetul Ilie (1 Regi 17,4,6). Cuvântul este din rădăcina a fi negru.


15 struțul, bufnița, pescărelul, coroiul și ce ține de neamul lui;
16 huhurezul, cocostârcul și lebăda;
17 pelicanul, corbul de mare și eretele,
18 barza, bâtlanul și ce ține de neamul lui, pupăza și liliacul.
19 Să priviți ca necurată orice târâtoare care zboară: să nu mâncați din ea.

Orice târâtoare. Vezi Levitic 11,20. Literal, orice lucru care mişună cu referire la diferite insecte zburătoare, nu păsări.


20 Să mâncați orice pasăre curată.

Pasăre. Literal, lucruri care zboară. Aceasta nu este o repetare a v.11, care se ocupă cu păsări, ci se referă la insecte curate, ca unele specii de lăcuste, considerate chiar şi azi de către arabi ca o delicatesă (vezi Levitic 11,21.22).


21 Să nu mâncați din nicio mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetățile tale s-o mănânce, sau s-o vinzi unui străin; căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

Mortăciune. Literal, nici un cadavru al unui animal care moare de la sine, de boală sau altceva. Interdicţia aceasta este o repetare din Levitic 11,39.40 (vezi şi Levitic 17,15). Cuvântul ebraic vine de la verbul a se afunda, a se prăpădi, a coborî şi ofili. Exemple, te istoveşti (Exod 18,18), se veştejesc (Psalmi 37,2), cade (Isaia 34,4). te voi înjosi (Naum 3,6).

Străinului. Un străin necircumcis care nu practica idolatria şi de aceea îi era îngăduit să locuiască printre evrei. Străinii nu erau obligaţi să practice toate regulile ceremoniale şi levitice. Unui străin. Adică, un străin vremelnic, unul care nu se stabilise în mod permanent printre evrei, ci era în tranzit pentru comerţ, sau pentru alte motive. Un popor sfânt. Literal, un popor al sfinţeniei. Separarea lor, starea lor consacrată, trebuia să fie întotdeauna în faţa lui Israel ca standard de viaţă al lor. Cuvântul sfânt mai este folosit

pentru a descrie caracterul lui Iehova şi Cortul Întâlnirii, uneltele şi jertfele lui (vezi Levitic 11,44.45).

Fierbi iedul. Pentru explicaţia acestui obicei păgân vezi Exod 23,19 (vezi şi Exod 34,26).


22 Să iei zeciuiala din tot ce-ți va aduce sămânța, din ce-ți va aduce ogorul în fiecare an.

Zeciuiala. Profetul Samuel a amintit de plata zeciuielii ca sprijin pentru rege, când Israel a cerut un stăpân personal asupra lor (1 Samuel 8,15). Dumnezeu, ca Domn suprem al pământului, a poruncit ca zeciuiala să fie plătită pentru sprijinirea slujbelor Lui. Este în general admis că zeciuiala despre care se vorbeşte în aceste versete este a doua zeciuială care trebuia să fie consumată ca un ospăţ sfânt înaintea Domnului, la Cortul Întâlnirii. Despre această a doua zeciuială se mai vorbeşte şi în Deutronom 14,28 şi 26,12-15. A doua zeciuială era deosebită de prima zeciuială, care era consacrată exclusiv pentru sprijinirea preoţilor şi a leviţilor (Numeri 18,21.26).

Ogorul. Cuvântul tradus ogor are sensuri diferite, ca păşune, câmp deschis, teren cultivat, proprietate particulară, vatra cetăţii. Aici el este folosit în sensul de teren cultivat.


23 Și să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Și așeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău și întâii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi întotdeauna de Domnul Dumnezeul tău.

Să mănânci înaintea Domnului. Compară cu cap. 12,5-7. Zeciuiala care trebuia să fie mâncată înaintea Domnului era a doua zeciuială, Acest lucru trebuia să fie făcut timp de doi ani, apoi în al treilea (şi astfel şi în al şaselea) an trebuiau să fie aplicate prevederile din versetul 28. Anul al şaptelea era sabatic, în care pământul era necultivat. Nu se cerea nici o zecime pentru că nu era recoltă.

În locul. Poporul urma să se ducă la locul ales de Dumnezeu pentru serviciile şi ospeţele religioase. Ei aveau să mănânce ca familii în împreună părtăşie înaintea Domnului. Astfel de ocazii au fost hotărâte pentru a promova viaţa religioasă. Aveau să fie scoase în evidenţă numeroase învăţăminte ca: dăruirea conştiincioasă pentru scopuri practice şi religioase, caritatea pentru nevoiaşi (vezi Levitic 7,15), împreuna părtăşie sfântă înaintea Domnului, întărirea legăturilor de familie, etc.

Zeciuiala din grâul tău. Aceasta nu se putea referi la prima zeciuială plătită leviţilor, deoarece poporul de rând nu era potrivit să se împărtăşească de ea, ci numai preoţii. Necredincioşia în zeciuiala veniturilor putea duce la pierderea întregii recolte, prin reţinerea binecuvântării lui Dumnezeu (Osea 2,8.9).

Întâii născuţi. Vezi cap. 12,6. Legea întâilor născuţi este dată în cap. 15,19-23. Aici ea este amintită aproape incidental.

Să înveţi să te temi. Ascultare conştiincioasă de aceste cerinţe divine avea să impresioneze pe închinător cu teama de Domnul şi să încurajeze statornicia în comuniune cu El. Frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea (Iov. 28,28). Să mă închin cu frică în Templul Său cel sfânt (Psalmi 5,7). Frica de Domnul este urârea răului (Proverbe 8,13). Frica de Domnul este un izvor de viaţă (Proverbe 14,27). Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii (Proverbe 15,33). Frica de Domnul duce la viaţă (Proverbe 19,23).


24 Poate, când te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ți poți duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău ca să-Și pună acolo Numele Lui.

Prea lung. Dacă o familie locuia departe de sanctuar, sau dacă drumurile erau grele, aşa încât zecimea în natură nu putea fi luată decât cu mare greutate, atunci aveau să se aplice prevederile din versetele următoare. Aici era un plan practic care făcea pe închinători în stare să ajungă în mod expeditiv la sanctuar şi fără pierderea bunurilor perisabile.


25 Atunci, să-ți prefaci zeciuiala în argint, să strângi argintul acela în mână și să te duci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.

Să-ţi prefaci zeciuiala în argint. Pentru că banii sunt mai uşor de dus decât produsele. Să strângi. Literal, a asedia. Ca exemplu vezi Isaia 29,3; Ieremia 21,4; 37,5. Banii trebuiau să fie strânşi într-un fel şi fixaţi la încheietura braţului.


26 Acolo, să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin și băuturi tari, tot ce-ți va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău și să te bucuri tu și familia ta.

Ce vei dori. Mai bine, dori. Acelaşi cuvânt ebraic mai este tradus dorit sau doreşte (Iov. 23,13; Psalmi 132,13.14; Isaia 26,9; Mica 7,1). Necesitatea de a-i aproviziona pe închinătorii care veniseră de la depărtare cu diferite articole pentru ospăţ a dus până la urmă la înfiinţarea unui târg în zona Templului din Ierusalim. O astfel de situaţie avea să corupă în curând o preoţie înclinată spre cele lumeşti şi să dea naştere la un izvor de câştig personal (vezi Ieremia 6,13; 23,11).

Băuturi tari. Vinul şi băuturile tari la care se face referire aici erau ambele fermentate. În timpurile trecute, adesea Dumnezeu a trecut cu vederea marea ignoranţă răspunzătoare de practici pe care El niciodată nu le putea aproba. Dar până la urmă vine timpul când, în privinţa fiecărui punct, Dumnezeu porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască (Fapte 17,30). Atunci cei care persistă în practicile lor, în ciuda sfatului şi avertizării, nu mai au nici

o dezvinovăţire pentru păcatele lor (Ioan 15,22). Înainte de timpul acesta, ei nu avuseseră păcat, iar Dumnezeu nu-i trăgea întru totul la răspundere, chiar dacă faptele lor erau departe de ideal. Îndelunga lui răbdare este extinsă asupra tuturor celor care nu ştiu ce fac (Luca 23,34). Asemenea lui Pavel, care a prigonit biserica din neştiinţă, în necredinţă (1 Timotei 1,13), ei pot obţine îndurare.

În vremurile cele vechi, Dumnezeu a îngăduit izraeliţilor să aibă sclavi, dar a ocrotit pe sclavi împotriva nedreptăţii (Exod 21,16.20). Nici chiar în biserica creştină, sclavia n-a fost desfiinţată imediat, dar stăpânii erau îndemnaţi să se poarte amabil cu sclavii lor (Efeseni 6,9; Coloseni 4,1).

Tot aşa, Dumnezeu n-a aprobat niciodată practicarea divorţului sau păstrarea mai multor soţii. De la început n-a fost aşa (Matei 19,8). Dar, pentru un timp, Dumnezeu a îndurat aceasta şi a dat instrucţiuni destinate să ocrotească drepturile femeilor pentru a îndulci suferinţa care rezultă din aceste practici şi spre a ocroti legătura de căsătorie de abuzuri mai mari (Exod 21,7-11; Deutronom 21,10-17). În timp ce, pe de o parte, Dumnezeu n-a interzis lui Avraam, de exemplu, să ia o a doua soţie, pe Agar, El nu l-a ocrotit de relele care au rezultat dintr-o astfel de procedare.

Dumnezeu a dat lui Moise legi destinate nu să desfiinţeze direct poligamia, ci pentru a o descuraja (Levitic 18,18; Deutronom 17,17), pentru a pune restricţii la divorţ (Deutronom 22,19.29; 24,1) şi pentru a ridica nivelul vieţii de căsătorie (Exod 20,14.17; Levitic 20,10; Deutronom 22,22). Hristos a arătat clar că prevederile Vechiului Testament pentru mai multe soţii şi pentru divorţ nu erau ideale, ci mai degrabă un mijloc vremelnic îngăduit de Dumnezeu, din pricina împietririi inimilor voastre (Matei 19,4-8). Hristos a arătat idealul lui Dumnezeu pentru căminele creştine (Matei 19,9), care întotdeauna a fost monogamia (Matei 19,4-6; 1 Timotei 3,2; Tit 1,6). Creştinul nu trebuie să fie în îndoială cât priveşte voia lui Dumnezeu în această privinţă şi, de aceea, nu are nici cea mai mică scuză avută de bărbaţii vremurilor Vechiului Testament..

Astfel a fost şi cu vinul şi cu băuturile tari. Nici unul nici altul n-au fost strict oprite, cu excepţia celor angajaţi în însărcinări religioase, şi probabil şi în administrarea dreptăţii (Levitic 10,9; Proverbe 31,4.5). Relele vinului şi ale băuturilor tari au fost arătate în mod clar, poporul a fost sfătuit să se abţină de la ele (Proverbe 20,1; 23,29-33), şi un blestem a fost pronunţat asupra acelora care aveau să ademenească pe alţii să se dedea la băutură (Habacuc 2,15). Dar Pavel pune în faţa noastră idealul, declarând Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10,31) şi ne avertizează că Dumnezeu va nimici pe cei care pângăresc trupurile lor (1 Corinteni 3,16.17). Băuturile alcoolice mânjesc templul lui Dumnezeu, iar folosirea lor nu poate fi considerată ca mijloc de preamărire a Lui (1 Corinteni 6,19.20; 10,31). Pavel a părăsit folosirea oricărui lucru vătămător pentru corp (1 Corinteni 9,27). Nu există astăzi nici

o scuză pentru argumentul că nu este nimic rău în folosirea băuturilor îmbătătoare, pe temeiul că Dumnezeu le-a îngăduit cândva. După cum s-a văzut deja, El a îngăduit pe vremuri şi sclavia şi poligamia. Biblia avertizează că beţivii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6,10).

Plăcea. De la un verb ebraic diferit decât plăcea. A dori este dintr-un cuvânt care înseamnă a solicita, a cere. Să le mănânci. Un ospăţ sacru pentru întreaga familie înaintea Domnului, adică înaintea sanctuarului. Familia ta. Aceasta avea să cuprindă nu numai membrii apropiaţi ai familiei, ci şi slujitorii (cap. 12,18).


27 Să nu părăsești pe levitul care va fi în cetățile tale, căci n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu tine.

Levitul. Leviţii, fără partea lor proprie de pământ (cap. 12,12), locuiau în cetăţile proprii, răspândite printre diferitele seminţii, şi urmau să fie invitaţi la aceste ospeţe sfinte (cap. 12,18).


28 După trei ani, să scoți toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea și s-o pui în cetățile tale.

Din anul. Adică, al treilea an.

Cetăţile tale. Sau, în cetăţile tale (RSV).


29 Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moștenire cu tine, străinul, orfanul și văduva, care vor fi în cetățile tale, și să mănânce și să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.

Străinul. Străinul, întocmai ca levitul, nu avea pământ. Orfanii şi văduvele meritau de asemenea o consideraţie deosebită (vezi cap. 16,11.14; 24,17.19; 26,12). Prima zecime era exclusiv pentru întreţinerea preoţilor şi a leviţilor. A doua zecime se îngrijea fie de un ospăţ sacru de familie înaintea Domnului, ori pentru o masă prescrisă de Iehova pentru orfani, pentru săraci, şi pentru străinii din interiorul ţării. Era de preferat ca leviţii să ia parte la toate aceste ospeţe. Prescripţiile lui Israel pentru cei nevoiaşi au încurajat practica adevăratei religii. Apostolul Iacov a exprimat acelaşi principiu pentru biserica creştină (Iacov 1,27).

Comentariile lui Ellen G. White

2 GC 46; LS 350; MM 321

PK 568; 1T 282; 3T 172

8 MH 313

23,29 PP 530

29 COL 220