1 Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.

Dacă. În versiunea greacă nu apare nici o îndoială. Conjuncţia introdusă aici are forţă argumentativă condiţională. Condiţia e considerată ca fiind adevărată.

Înviat împreună cu Hristos. Cuvintele lui Pavel ar putea fi parafrazate astfel: Întrucât aţi fost înviaţi împreună cu Hristos. Cuvântul deci, ne aduce înapoi la cap. 2,20 şi chiar mai departe, la v. 12, 13. Pavel accentuează poziţia şi privilegiile măreţe pe care credinciosul le are prin Mântuitorul. Slabele eficacitate a religiei legaliste, sau mecanice, plină de rutine şi interdicţii, în contrast cu creştinismul plin de viaţă, e fără rost şi fără de folos.

Umblaţi. [Căutaţi, KJV]. Adică, aşa cum se înţelege din versiunea greacă, faceţi-vă un obicei din a căuta (compară cu Matei 6,33).

Lucrurile. Voinţa, vitalizată de puterea lui Isus, ar trebui să fie îndreptată către cele cereşti. Obiectivele şi eforturile omului, abătute de la rudimentele omeneşti, ar trebui concentrate asupra realităţilor veşnice.

De sus. În contrast cu rudimentele lumii [învăţăturile începătoare ale lumii] (vezi cap. 2,20).

Şade. Acest cuvânt sugerează o lucrare permanentă (compară cu Marcu 14,62). Tronul lui Hristos e aşezat în cer.

Dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este o poziţie de autoritate şi onoare (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,33; Romani 8,34). Este o metaforă a faptului că Hristos şi Tatăl conduc împreună universul (vezi comentariul de la Filipeni 2,5–8; compară cu Efeseni 1,20).


2 Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Gândiţi-vă. [Legaţi-vă afecţiunile voastre de, KJV; cugetaţi, traducerea lui G. Galaction]. Literal, gândiţi neîncetat la , sau luaţi aminte neîncetat la.

Lucrurile de sus. Adică, lucrurile din cer (vezi comentariul de la v. 1). Unde este comoara unui om, acolo va fi şi inima lui (Matei 6,21).

Pământ. Cuvântul acesta apare în contrast cu cer, subînţeles în locuţiunea de sus. Întrucât cele cereşti aparţin lui Hristos şi vieţii veşnice, lucrurile pământeşti au de-a face cu sistemul instalat de diavol în rebeliunea împotriva lui Dumnezeu, iar creştinul se abate de la aceste lucruri deoarece ele nu sunt ţinta sa.


3 Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Căci voi aţi murit. [Căci voi sunteţi morţi, KJV]. Literal, căci voi aţi murit, adică în mod simbolic, prin botez (vezi comentariul de la Romani 6,2–4). Moartea precede viaţa cea nouă. Este o deosebire clară între firea nerenăscută şi cea renăscută. Această moarte spirituală de care vorbeşte Pavel este rezultatul unei supuneri complete a voinţei omului faţă de Dumnezeu, prin credinţa în Hristos.

Ascunsă cu Hristos. Forma verbului din limba greacă arată că actul ascunderii a fost complet şi că efectul lui continuă până în prezent. Viaţa este încă ascunsă. Viaţa de care se vorbeşte aici este aceea pe care o primeşte creştinul când Îl acceptă pe Hristos. Isus spunea: Cine crede în Fiul are viaţă veşnică. (Ioan 3,36). Ea îi aparţine deja creştinului şi la a doua venire a lui Hristos el va fi mutat în nemurirea plină de slavă (vezi comentariul de la Ioan 8,51).


4 Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.

Se va arăta. Gr. phaneroo, a face vizibil, a da pe faţă. Când este folosit cu privire la a doua venire a lui Hristos, termenul phaneroo scoate în evidenţă faptul că acum Isus este ascuns de privirea oamenilor, iar la a doua Sa venire li Se va descoperi (compară cu Apocalipsa 1,7). Phaneroo e folosit cu privire la a doua venire şi în 1 Petru 5,4; 1 Ioan 3,2.

Hristos, viaţa voastră. Vezi comentariul de la Ioan 1,4. Nu numai că Isus este creatorul vieţii creştine şi ţinta finală a străduinţelor omeneşti, dar El este şi sursa zilnică de putere şi îndrumare pentru fii şi fiicele lui Dumnezeu, şi garanţia vieţii viitoare, nemuritoare. Viaţa creştinului nu poate fi despărţită de Hristos.

Arăta … în slavă. Sau manifesta… în glorie. Phaneroo e folosit aici şi cu privire la sfinţi (vezi mai sus, la se va arăta) care vor fi glorificaţi în slavă, cu trupurile asemenea trupului slavei Sale (Filipeni 3,21). Când se va arăta El, vom fi ca El (1 Ioan 3,2). Atunci rugăciunea lui Hristos, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu (Ioan 17,24) va fi împlinită. Cei care pe pământ au fost membrii ai împărăţiei harului lui Hristos, vor fi atunci cetăţeni ai împărăţiei slavei.


5 De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli.

De aceea. Adică având în vedere ceea ce apostolul spusese mai înainte (v. 2–4). Omorâţi. [Înăbuşiţi, KJV]. Literal, daţi morţii. Vezi comentariul de la Romani 8,13; Galateni 5,24.

Mădularele voastre. Adică mădularele şi funcţiile trupului, probabil că e vorba de acelea care aparţineau omului vechi, aşa cum reiese din expresia care sunt pe pământ. Omul cel vechi, cu mădularele lui folosite ca unelte ale nedreptăţii, trebuie să moară.

Curvia. [Desfrânarea, traducerea lui G. Galaction]. Gr. pornea, un termen general pentru legături sexuale ilicite de toate felurile (compară cu Efeseni 5,3).

Necurăţia. Murdăria morală.

Patima. Gr. pathos, pasiune, dorinţă înfocată, folosit în sens negativ în Noul Testament. În Romani 1,26, termenul pathos e folosit împreună cu atimia, dezonoare, în expresia patimi scârboase [afecţiuni rele KJV].

Pofta rea. [Senzualitatea, KJV]. Gr. epithumia, dorinţa (vezi comentariul de la Romani 7,7).

Lăcomia. [Zgârcenia, traducerea lui G. Galaction]. Gr. pleonexia, dorinţa de a avea mai mult. Compară cu folosirea cuvântului în Romani 1,29; 2 Corinteni 9,5; Efeseni 4,19; 5,3; etc. Lăcomia este un viciu antisocial, ambiţia de a se impune sau dorinţa de a pune mâna pe lucrurile care sunt dreptul sau bunul altuia.

Care este o închinare la idoli. [Care este idolatrie, KJV]. Dacă în locul lui Dumnezeu în inimă domneşte orice altceva, atunci aceasta este idolatrie (vezi comentariul de la Galateni 5,20).


6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Mânia lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Romani 1,18.

Fii neascultării. Dovezile textuale sunt împărţite între păstrarea şi omiterea expresiei peste fii neascultării. În ce priveşte expresia fii neascultării, vezi comentariul de la Efeseni 2,2.


7 Din numărul lor erați și voi odinioară, când trăiați în aceste păcate.

Odinioară. [Cândva, KJV]. Sau mai înainte. Trăiaţi. [Umblaţi, KJV]. Gr. peripateo, a se comporta. Vezi comentariul de la Efeseni 2,2.10.


8 Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură.

Dar acum. În contrast cu odinioară (v. 7).

Lăsaţi-vă. [Dezbrăcaţi-vă, KJV]. Gr. apotithemi, a da jos ca o haină (Faptele Apostolilor 7,58); metaforic a scoate, a pune la o parte (vezi comentariul de la Romani 13,12). În versiunea greacă verbul este la modul imperativ. Pavel le porunceşte colosenilor ca, o dată pentru totdeauna, printr-un act de voinţă, să înlăture de la ei toate lucrurile pe care urmează să le numească în continuare.

Mânie. Gr. Orge este cuvântul folosit în v. 6 pentru mânia lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Romani 2,8 şi compară cu Efeseni 4,26.31.

Vrăjmăşie. [Furie, KJV]. Gr. thumos (vezi comentariul de la Romani 8,28).

Răutate. Gr. kakia (vezi comentariul de la Romani 1,29).

Clevetire. [Blasfemie, KJV; defăimare traducerea lui G. Galaction]. Gr. blasphemia, defăimarea, vorbirea injurioasă, îndreptată împotriva altor oameni sau împotriva lui Dumnezeu (vezi Marcu 2,7; 7,22; compară cu Apocalipsa 13,1).

Vorbele ruşinoase. [Vorbirea murdară, KJV; Cuvântul de ruşine traducerea lui G. Galaction]. Gr. aischrologia, vorbire ruşinoasă. Aceasta este singura dată când acest cuvânt apare în Noul Testament. El sugerează nu doar vorbire murdară, ci şi abuz de vorbire obscenă. Compară cu Efeseni 4,29.

Ieşi din gură. [Din gura voastră, KJV]. Cineva care vorbeşte vorbe ruşinoase nu face altceva decât să dea la iveală ce se află în sufletul său (vezi Matei 15,11–18). Dimpotrivă, cel care-şi pune frâu limbii şi nu greşeşte în cuvânt este un om desăvârşit (Iacov 3,2). Creştinul trebuie să pună strajă buzelor sale (Psalmi 141,3).


9 Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui,

Nu vă minţiţi. Vezi comentariul de la Efeseni 4,25. Dezbrăcat. Gr. apekduomai, (vezi comentariul de la cap. 2,15). Se foloseşte metafora dezbrăcării de haine.

Omul cel vechi. Vezi comentariul de la Romani 6,6; Efeseni 4,22; compară cu Ioan 3,3.5.

Faptele lui. Adică practicile de felul celor enumerate de apostol în versetele 5, 8 şi 9.


10 și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut.

Îmbrăcat. Expresia aceasta arată reversul procesului de dezbrăcare a hainelor.

Omul cel nou. Vezi comentariul de la Efeseni 4,24; compară cu DA 176; 9T 20, 23.

Care se înnoieşte. [Care este reînnoit, KJV]. Este preferabilă traducerea care se înnoieşte deoarece forma cuvântului grecesc arată un proces continuu. Cuvântul înnoieşte subliniază noutatea. Tabloul este cel al unei dezvoltări treptate până la o deplină cunoaştere a lui Dumnezeu. Creşterea este produsul şi dovada vieţii, atât în domeniul fizic, cât şi în cel spiritual. Puterea Dătătorului de viaţă este unicul mijloc prin care poate fi păstrată creşterea.

Cunoştinţă. Grecescul epignosis, cunoaştere deplină, completă şi desăvârşită. Vezi şi cap. 1,9.10; 2,2 (cunoştinţă). Această cunoştinţă este înţelegerea şi priceperea experimentală a principiilor cerului şi scopul către care tinde reînnoirea.

După chipul. Adică, potrivit cu chipul. Vezi comentariul de la Romani 8,29.

Celui ce l-a făcut. Adică, Acela care a creat omul nou. După cum Hristos este întipărirea fiinţei Tatălui (vezi Evrei 1,3), tot aşa şi creştinul trebuie să crească până la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos (vezi comentariul de la Efeseni 4,13).


11 Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.

Nici grec, nici iudeu. În noua ordine instaurată de creştinism sunt înlăturate toate deosebirile naţionale (vezi comentariul de la Romani 10,12; Galateni 3,28; compară cu Romani 1,6). Pe tot parcursul epistolei, Pavel repetă acest adevăr.

Nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur. Vezi comentariul de la Romani 2,25–29; Galateni 5,6.

Barbar. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 28,2; Romani 1,14.

Schit. Un sinonim pentru cei mai sălbatici dintre barbari.

Nici rob, nici slobod. [Legat sau liber, KJV]. Sau rob sau liber. Aici, apostolul vorbeşte despre deosebirile sociale. Pavel declară că în religia lui Hristos şi în procesul divin al naşterii din nou nu există bariere naţionale, religioase sau sociale. Viaţa lui Hristos a înfiinţat o religie în care nu există castă, o religie în care iudei şi neamuri, liberi sau sclavi sunt legaţi într-o frăţie comună, egali înaintea lui Dumnezeu. (9T 191).

Hristos este totul şi în toţi. [Hristos este totul şi în tot, KJV]. Hristos este descris aici ca ţinta finală. El este, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi (Efeseni 1,23). Întrucât caracterul Lui se manifestă în toţi creştinii, cum poate să fie deosebiri între ei? Nu poate exista rivalitate sau duşmănie între mădularele trupului lui Hristos. Isus este moştenirea comună a sfinţilor Săi, idealul lor, ţinta lor în desăvârşirea caracterului. El este şi mijlocul prin care se realizată această frăţietate a biruitorilor.


12 Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.

Aleşi ai lui Dumnezeu. Aceştia sunt supuşi ai împărăţiei cerului. Toţi cei care L-au primit pe Hristos, indiferent de distincţii naţionale, religioase, rasiale şi sociale, sunt aleşii lui Dumnezeu. Ei sunt sarea pământului, lumina lumii. Vezi TM 422; vezi comentariul de la Romani 8,33; compară cu PP 207, 208.

Sfinţi. Cei care au fost puşi deoparte, care sunt despărţiţi de lume şi sunt devotaţi lucrării lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 1,7). Sfinţenia este manifestarea unei vieţi în acord perfect cu Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu este sfânt în sfera Lui, aşa şi omul căzut, prin credinţa în Hristos, urmează să fie sfânt în sfera lui. (AA 559).

Prea iubiţi. Adică iubiţi de Dumnezeu. Astfel dar … îmbrăcaţi-vă. Întrucât astfel stau lucrurile, Pavel subliniază nevoia dorinţei creştinului de a se asemăna cu Hristos şi de a avea caracterul Lui. Vezi comentariul de la v. 10. Inimă. [Măruntaie, KJV; milostivirile, traducerea lui G. Galaction]. Gr. splagchna, părţile interioare, metaforic vorbind, sediul emoţiilor. Îndurare. Gr. oiktirmoi, afecţiunile cele mai duioase (vezi comentariul de la Romani 12,1). O inimă miloasă este un semn distinctiv al adevăratului creştinism.

Bunătate. Gr. chrestotes, bunătate, gingăşie, excelenţă (vezi Romani 3,12; Galateni 5,22; Efeseni 2,7). Cuvântul acesta exprimă iubirea care acţionează (1 Corinteni 13,4). Înseamnă afecţiune gingaşă, îndurare, amabilitate atât în simţăminte cât şi în faptele realizate pentru nevoile semenului.

Smerenie. [Smerenie a minţii, KJV]. Gr. tapeinophrosune (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,19; Efeseni 4,2). Compară folosirea acestui cuvânt în Filipeni 2,3; 1 Petru 5,5. În Coloseni 2,18.23 cuvântul descrie o falsă smerenie. Copilul lui Dumnezeu ar trebui să se străduiască continuu să dea dovadă de smerenie, acea blândeţe şi acel duh liniştit care e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (2 T 288).

Blândeţea. Blândeţea este lipsa îndreptăţirii de sine, opusul ambiţiei. Este calmitate şi amabilitate. Mântuitorul nostru, în ceasurile Lui de cea mai aprigă încercare, a fost modelul desăvârşit în ce priveşte adevărata blândeţe (vezi DA 734). Creştinul adevărat trebuie să se străduiască să imite acest model în viaţa lui zilnică (vezi DA 354). Vezi comentariul de la Matei 5,5; compară cu Galateni 5,23.

Îndelungă răbdare. Gr. makrothumia, răbdare. Compară folosirea verbului înrudit, makrothumeo, în 1 Corinteni 13,4; Iacov 5,7. Makrothumia descrie înfrânarea extremă, refuzul îndelungat de a ceda vreunei pasiuni, mai ales mâniei. Vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,6; Coloseni 1,11.


13 Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

Îngăduiţi-vă unii pe alţii. Sau toleraţi-vă unul pe altul.

Pricină să se plângă. [Ceartă, KJV; plângere, traducerea lui G. Galaction]. Gr. momphe, plângere, pricină să se plângă, mustrare. Cuvântul acesta nu mai este folosit în altă parte în Noul Testament.

Iertaţi-vă unul pe altul. În legăturile noastre cu semenii creştini, nu numai că ar trebui să fie obişnuită înfrânarea şi îngăduinţa în fapte şi cuvinte, dar ar trebui să existe şi obişnuinţa de a se trece cu vederea peste greşelile, erorile sau slăbiciunile altora. Aceasta este adevărata iertare (compară cu Marcu 11,25; Efeseni 4,32).

Hristos. Dovezile textuale sunt împărţite între Hristos şi Domnul. Marele standard al iertării între oameni este iertarea pe care o oferă Dumnezeu familiei omeneşti (compară cu Efeseni 4,32; MB 113, 114; 5T 170).


14 Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.

Dragostea. Gr. agape. Vezi comentariul de la Matei 5,43; 1 Corinteni 13,1. Ceea ce ar trebui să lege laolaltă toate celelalte calităţi amintite mai sus este iubirea. Indiferent de cât de grozavă ar fi mărturisirea de credinţă a celui care se numeşte creştin, dacă sufletul lui nu e plin de iubire pentru Dumnezeu şi pentru semenii lui, el nu e un adevărat ucenic al lui Hristos (vezi comentariul de la 1 Corinteni 13,1–3).

Legătura. Gr sundesmos, ceea ce leagă laolaltă, o legătură. În cap. 2,19 sundesmos e folosit pentru încheieturile corpului. Iubirea leagă laolaltă într-o unire perfectă pe fiecare creştin cu celelalte mădulare ale corpului mistic al lui Hristos.

Desăvârşirii. Sau maturităţii. Fiecare, în propria lui sferă, trebuie să ajungă la cea mai înaltă dezvoltare: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic (Marcu 4,28). Aşa cum Dumnezeu este desăvârşit în sfera Lui, tot aşa şi creştinul trebuie să fie în a sa (vezi Matei 5,48; COL 65; AA 531).


15 Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.

Hristos. [Dumnezeu, KJV]. Dovezile textuale favorizează versiunea Hristos (ca în traducerea Cornilescu). Pacea lui Hristos nu este descrisă aici ca o virtute statică, ci ca o putere activă. Ea îl face pe om în stare să trăiască în linişte, netulburat şi plin de încredere, în mijlocul celor mai grele împrejurări ale vieţii. Hristos, izvorul păcii, devine căpitanul sufletului şi pilotează liniştit corabia vieţii către un liman sigur (vezi Ioan 14,27; Efeseni 2,14; Filipeni 4,7).

Chemaţi. [Sunteţi chemaţi, KJV]. Mai bine, aţi fost chemaţi. Această pace a lui Hristos de care se bucură adevăraţii credincioşi este o parte esenţială a scopului pe care Dumnezeu îl urmăreşte prin Evanghelie. E cu neputinţă să ne închipuim un creştin care să se lupte cu Dumnezeu şi cu fraţii lui.

Un singur trup. Trupul mistic al lui Hristos este gruparea organizată a credincioşilor care au ca ţintă îndeplinirea scopurilor divine (vezi Efeseni 1,22.23; 2,16; 4,4). Întrucât toţi creştinii adevăraţi fac parte din trupul lui Hristos, nu poate exista nici un dezacord care să nu dăuneze fiecărui membru, îmbolnăvind astfel întregul corp. Dumnezeu doreşte ca toţi să conlucreze, uniţi în iubire şi serviciu.

Să stăpânească. Gr. brabeuo, literal, a fi arbitru, de unde, a acorda premiu, (substantivul înrudit, brabeion, premiu, apare în 1 Corinteni 9,24; Filipeni 3,14), a pronunţa decizii, a arbitra. Din inimă vin hotărârile şi faptele care afectează nu numai persoana, ci şi biserica şi societatea. Aici Pavel îi îndeamnă pe creştinii coloseni să facă din pacea care vine de la Hristos arbitrul vieţii lor.

Fiţi recunoscători. Să fii recunoscător este o datorie creştină. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu poate fi asemănată cu solul în care creşte bine planta gingaşă a păcii (vezi Filipeni 4,6.7). Gratitudinea înseamnă recunoaşterea faptului că Dumnezeu este dătătorul oricărui dar bun şi desăvârşit şi călăuza creştinului la fiecare pas al vieţii. Deoarece Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor care Îl iubesc (vezi comentariul de la Romani 8,28) şi deoarece nimic nu este ascuns de ochii Aceluia cu care avem de a face, de ce să ne temem? Creştinul care îşi înalţă astăzi glasul în laudă, cândva se va alătura corului de laudă ale oamenilor mântuiţi şi ale îngerilor necăzuţi.


16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.

Cuvântul lui Hristos. Acesta poate fi ori o solie de la Hristos, ori Evanghelia, care vorbeşte despre El. Compară expresiile cuvântul Domnului (2 Tesaloniceni 3,1) şi cuvântul Meu (Ioan 5,24).

Să locuiască … în voi. Sau să-şi facă locuinţă în voi.

Din belşug. [Bogat, KJV]. Acest cuvânt accentuează supraabundenţa care îmbogăţeşte sufletul. Evanghelia pe buzele lor, în inima lor, călăuzindu-le gândurile şi faptele, i-ar fi îmbogăţit pe coloseni în cele veşnice.

În toată înţelepciunea. Aceasta poate fi legată fie de cele anterioare, ca în KJV, fie de ceea ce urmează – în toată înţelepciunea, învăţând şi îndemnând…

Învăţaţi-vă. [Învăţând, KJV]. Aceasta este împărtăşirea cunoştinţei. Treptat şi cu răbdare, începând cu lucrurile simple şi progresând spre cele profunde, cel în a cărui inimă locuieşte Cuvântul lui Hristos trebuie să îi înveţe şi pe alţii principiile acestuia, exemplificându-le mereu în propria sa viaţă. Vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,28; Efeseni 4,11.

Sfătuiţi-vă. [Îndemnaţi-vă, KJV]. Gr. noutheteo, (vezi comentariul de la cap. 1,28).

Psalmi. Gr. psalmoi, unul din psalmii Vechiului Testament sau un imn de laudă cântat probabil cu acompaniament de instrumente cu coarde. Cuvântul înrudit, psallo, are adeseori sensul de a cânta la un instrument (vezi 1 Samuel 16,16, LXX), deşi poate însemna pur şi simplu, a cânta laudă.

Cântări de laudă. [Imnuri, KJV]. Gr. humnoi, de la care a derivat cuvântul nostru imnuri. Prin acest termen se poate ca apostolul să se fi referit la cântări specific creştine.

Cântări duhovniceşti. Adică sfinte.

Cu mulţumire. [Har, KJV]. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 3,24). Mulţi învăţaţi cred că aici se aplică sensul de mulţumire. Alţii consideră că se face referire la harul divin. Vezi comentariul de la Efeseni 5,20.

În inima voastră. [În inimile voastre, KJV]. Ar trebui ca melodia care iese de pe buze să umple ami întâi sufletul. Doar atunci va sensibiliza pe alţii. Atunci când inima simte semnificaţia celor cântate, vocea va demasca aceste sentimente.

Lui Dumnezeu. [Domnului, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea lui Dumnezeu. În acest verset apostolul vorbeşte despre plinătatea lucrării unei persoane a cărei inimă e îmbogăţită de prezenţa cuvântului lui Hristos. Prin cuvânt şi cântec, el îl învaţă şi îndeamnă pe fratele său şi Îl laudă şi înalţă pe Domnul său.


17 Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Cu cuvântul sau fapta. Acestea sunt cele două căi de manifestare ale omului. Nimic nevrednic de Hristos nu trebuie făcut sau rostit de copiii Lui.

În numele. Adică în spiritul şi caracterul cuiva care Îi serveşte cu adevărat lui Hristos, şi cu referire la El. Creştinul ar trebui să aibă întotdeauna în mintea lui faptul că zi de zi construieşte un caracter pentru veşnicie. El ar trebui să se aşeze fără încetare sub controlul lui Dumnezeu, să fie atent în tot ce zice şi face şi să aibă în minte faptul că în viaţa lui religia nu este doar o influenţă printre altele; ea trebuie să fie o influenţă care să le domine pe toate celelalte (CT 489).

Mulţumiţi. [Mulţumind, KJV]. Lauda ar trebui să fie cea care însoţeşte toate gândurile şi acţiunile creştinului (compară cu Efeseni 5,4.20; 1 Tesaloniceni 5,18). Apostolul a atras atenţia de repetate ori asupra nevoii de a ne exprima recunoştinţei şi mulţumirea faţă de Dumnezeu (vezi Coloseni 1,12; 2,7; 3,15; 4,2).

Tatăl. [Şi Tatăl, KJV]. Mai bine şi anume Tatăl. Ţinta laudei creştinului este Dumnezeu, care este Tatăl Lui. Isus este Mijlocitorul prin care noi aducem Tatălui recunoştinţa noastră.

18 Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, cum se cuvine în Domnul.

Nevestelor fiţi supuse. [Nevestelor, supuneţi-vă, KJV]. Vezi comentariul de la Efeseni 5,22.

În Domnul. Vezi comentariul de la Efeseni 1,4.


19 Bărbaților, iubiți-vă nevestele și nu țineți necaz pe ele.

Iubiţi-vă nevestele. Vezi comentariul de la Efeseni 5:25.


20 Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.

Copii, ascultaţi de părinţii voştri. Vezi Efeseni 6,1.

În toate lucrurile. Aceasta nu trebuie să includă şi poruncile care sunt împotriva voinţei lui Dumnezeu. O poruncă păcătoasă nu aduce nici o obligaţie din partea copilului. E nevoie să se specifice că aici Pavel se adresează familiilor creştine.

Domnului. Dovezi textuale atestă exprimarea în Domnul, în analogie cu versetul 18. Sfera Obiectivul suprem al copilului este a-I fi pe plac Domnului. Ascultând de părinţii lui, el Îi place lui Dumnezeu.


21 Părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-și piardă nădejdea.

Nu întărâtaţi. Grecescul erethizo, a aţâţa, fie în sens pozitiv, ca în 2 Corinteni 9,2, fie în sens negativ, ca aici. Prin cicălire şi pâră continuă, prin găsirea de greşeli şi prin mustrare sentimentele copiilor pot fi întărâtate împotriva oricărei forme disciplinare.

Piardă nădejdea. [Fie descurajaţi, KJV]. Gr. athumoo, a se descuraja, a deveni deprimat sau întristat. Aici este singurul loc în care apare acest cuvânt în tot Noul Testament. Sub provocare continuă o persoană tânără poate să se descurajeze în încercările de a obţine biruinţă asupra slăbiciunilor lui şi poate să renunţe cu totul la viaţa de creştin. Se poate ca intenţiile tatălui său să fi fost bune, dar metoda lui greşită de a-l duce pe copil la desăvârşire, produce un rezultat dezastruos. Vezi Efeseni 6,4.


22 Robilor, ascultați în toate lucrurile pe stăpânii voștri pământești; nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăție de inimă, ca unii care vă temeți de Domnul.

Robilor, ascultaţi. [Servilor, ascultaţi, KJV]. Vezi comentariul de la Efeseni 6,5.

Nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor. Motivaţia pentru serviciu n-ar trebui să fie doar satisfacerea unui standard omenesc, lucrând numai când supraveghetorul priveşte şi făcând un efort minim. Asemenea servi pot considera că îşi îndeplinesc datoria faţă de stăpânii lor pământeşti, dar acest lucru este nevrednic pentru creştini. Vezi comentariul de la Efeseni 6,6.

Curăţie de inimă. [Sinceritatea de inimă, KJV]. Gr. haplotes, simplitate, sinceritate (vezi comentariul de la Romani 12,8). Este exact opusul serviciului făcut de ochii oamenilor. Cel care caută să-i placă stăpânului doar câtă vreme acesta îl urmăreşte, iar în alte situaţii nu face nimic, e un făţarnic. Vezi comentariul de la Efeseni 6,5.

Vă temeţi de Domnul. [Vă temeţi de Dumnezeu, KJV]. Sau respectaţi pe Dumnezeu. El este marele Stăpân. Standardele Lui ar trebui să-L impulsioneze pe creştin să-L recunoască în toate căile sale pe Domnul ca Cel căruia trebuie să-I dea în cele din urmă socoteală.


23 Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,

Din toată inima. [Din inimă, KJV]. Literal, din sufletul [vostru] (vezi comentariul de la Efeseni 6,6; compară cu Deuteronom 6,5; Marcu 12,30).

Pentru Domnul. Vezi comentariul de la Efeseni 6,7.


24 ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

Veţi primi. Vezi comentariul de la Efeseni 6,8.

Răsplata moştenirii. Adică răsplata care este moştenirea. Întrucât în cadrul Împărăţiei lui Dumnezeu nu este deosebire între rob şi liber (vezi comentariul de la v. 11), Pavel extinde acum această idee declarând că şi robul poate avea răsplătirea moştenirii.

Voi slujiţi. Acest verb poate fi redat cu forma de imperativ: Slujiţi! Ambele traduceri se pot încadra în context. E adevărat că sclavii trebuie să primească ordine de la stăpânii lor pământeşti, dar scopul lor suprem ar trebui să fie acela de a-i fi pe plac lui Hristos.


25 Căci cine umblă cu strâmbătate își va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului.

Cine umblă cu strâmbătate. [Cel care face ce e rău, KJV]. Unii consideră că acest verset se aplică la sclavul care nu slujeşte cu toată puterea. Alţii cred că se referă la stăpânul care îşi maltratează sclavul, iar alţii consideră că este o declaraţie generală. Afirmaţia nu se are în vedere faţa omului e în general, dacă nu întotdeauna, aplicată la cineva de un rang mai înalt şi acest fapt demonstrează că nu la sclav se face referire aici. O comparaţie cu Efeseni 6,9 sugerează că probabil a doua opinie e corectă.

Va primi. Gr. komizo, a primi [plată], a primi [o recompensă]. Compară folosirea acestui cuvânt în 2 Corinteni 5,10. Cu siguranţă că Pavel se referă la judecata finală, când robul necredincios va primi plata pentru purtarea lui nedreaptă.

Nu se are în vedere faţa omului. Literal, fără a privi faţa (vezi comentariul de la Efeseni 6,9; vezi şi comentariul de la Romani 2,11).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 MB 91; MYP 317; 1T 705; 6T 147 1, 2 CS 136; 5T 536 1–3AA 476; 2T 177; 6T 99 1–4CT 258; 1T 508 1–6MM 147 2 CT 234; ML 105, 359; MYP 104; 1T 279; 2T 184, 675, 690 2, 3 CS 158; 2T 690

3 AA 512, 594; CH 342; CT 152; DA 224, 527; Ev 447, 644; FE 289; GW 373; MB 16, 26; MH 136; ML 273, 277, 318; MM 144; PP 450; SL 13; SR 319; Te

113; TM 143; 2T 158, 425; 4T 614; 5T 514, 573; 6T 51, 121, 146; 7T 194; 9T 62, 106 3, 4 DA 787; MM 7; MYP 84; TM 512; 1T 550; 2T 145; 4T 357 5 AA 447; COL 261; CS 26, 84, 223; PP 439, 496; 3T 130, 201, 250, 387, 513; 4T 476; 5T 337 7, 8 AA 477 8 ML 334 10 MH 425 11 AA 246, 390; 4T 401 12 AH 114; 1T 165; 2T 332; 7T 46 12–15AA 477; 4T 243, 257; 5T 169 12–17SL 87; 6T 99 14–171T 508 15 MH 253; 5T 75; 8T 191; 9T 136 17 CT 489; MM 42; 5T 170 18, 19 AH 116 20 1T 497 21 CG 279 22–24MYP 230 23 MB 99; ML 219; SC 83; 4T 572; 5T 459, 726; 9T 221 23, 24 CG 294; Ed 226; 7T 180 24 COL 346