Cântarea Cântărilor 2

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – 2Ca un crin în mijlocul spinilor aşa este iubita mea între fete. – 3Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. 5Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6Să-şi pună mâna stângă sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! – 7Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! – 8Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri. 9Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele. 10Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! 11Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. 12Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre. 13Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! 14Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută.” 15Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini. 17Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart.