1 Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia.

Ezechia. Raportul domniei lui Ezechia cuprinde patru capitole, 29-32. Contrastul cu raportul paralel din 2 Regi 18-20 este izbitor. În Cronici accentul principal este pus pe reforma religioasă a lui Ezechia, căreia îi sunt devotate trei capitole (29-31), în timp ce în Regi subiectul acesta este tratat în câteva versete (2 Regi 18,4-6). În Cronici este alocat doar un capitol (2 Cronici 32) raportului despre problemele civile ale domniei, în timp ce în Regi acesta este subiectul preponderent (2 Regi 18,7-20,21). Astfel, 2 Cronici 29-31 este aproape integral un material nou, în timp ce cap. 32 este doar un rezumat a ceea ce constituie întregul raport al domniei din Regi.

Abia. Forma prescurtată "Abi" apare în 2 Regi 18,2.


2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.
3 În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis ușile Casei Domnului și le-a dres.

Luna întâi. Adică Nisan, luna întâi a anului sacru, nu luna întâi a domniei lui. Despre socotirea lunilor şi metoda de socotire a anilor de domnie, vezi vol. II, p. 108, 109, 138, 140. A deschis uşile. Tatăl lui Ezechia, Ahaz, închisese uşile acestea şi întrerupsese serviciile la

Templu (cap. 28, 24).

4 A adus pe preoți și pe leviți, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit,

Dinspre răsărit. Locul de adunare era probabil un teren în aer liber, dincolo de poarta de răsărit sau din faţă a zidului împrejmuitor al Templului (vezi Ezra 10,9; Neemia 3,26; 8,1.3).


5 și le-a zis: „Ascultați-mă, leviților! Acum sfințiți-vă, sfințiți Casa Domnului Dumnezeului părinților voștri și scoateți afară din Sfântul Locaș ce este necurat.

Sfinţiţi-vă. Compară cu v. 15.34; cap.30,3.15.17. David punea nenorocirea care însoţise încercarea lui de a aduce chivotul la Ierusalim pe seama faptului că preoţii nu se sfinţiseră. A doua oară, când era pe punctul să încheiere mutarea, a cerut ca toţi preoţii şi leviţii care luau parte la ceremonie să se sfinţească (1Cronici 15,12-14).

Sfinţiţi casa. Lucrarea aceasta cuprindea în sine îndepărtarea murdăriei şi a gunoaielor ce se strânseseră în îndelungatul răstimp cât Templul nu fusese folosit (vezi v. 15.16). Ce este necurat. Pe de o parte doar praf şi murdărie, dar putea să fi vorba şi de obiecte idolatre (vezi 2 Regi 16,10-16).


6 Căci părinții noștri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru. L-au părăsit, și-au abătut privirile de la Cortul Domnului și i-au întors spatele.
7 Au închis chiar ușile pridvorului și au stins candelele, și n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi de tot în Sfântul Locaș.
8 De aceea mânia Domnului a fost peste Iuda și peste Ierusalim și i-a făcut de groază, de spaimă și de bătaie de joc, cum vedeți cu ochii voștri.

Mânia. Compară cu cap. 24,18.

I-a făcut de groază. Lucrul acesta îl prezisese Moise (vezi Deuteronom 28,15.25.37).


9 Și din pricina aceasta au căzut părinții noștri uciși de sabie, și fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie.

Au căzut părinţii. Vezi cap. 28, 5.6.8.17.18.


10 Am de gând, dar, să fac legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi.

Legământ cu Domnul. O înţelegere că naţiunea urma de aici înainte să-I slujească lui Iehova. Asemenea legăminte au fost încheiate din timp în timp, după perioade de apostazie (2 Cronici 15,12; 34,31; 2 Regi 23,3; Neemia 10,28.29).


11 Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători; căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui și să-I aduceți tămâie.”
12 Și leviții s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiților; și din fiii merariților: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; și din gherșoniți: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah;

Leviţii s-au sculat. Vezi 1 Cronici 23,6 cu privire la tripla împărţire a leviţilor. Versetul acesta enumeră doi membri din fiecare dintre cele trei mari sub-seminţii levitice - Chehat, Merari şi Gherşon.


13 și din fiii lui Elițafan: Șimri și Ieiel; și din fiii lui Asaf: Zaharia și Matania;

Fiii lui Asaf. Exista şi o triplă împărţire a leviţilor cântăreţi (1 Cronici 25,1-6; 2 Cronici 5,12).


14 și din fiii lui Heman: Iehiel și Șimei; și din fiii lui Iedutun: Șemaia și Uziel.

Fiii lui Heman. Versetul acesta aminteşte doi leviţi din fiecare grupă de cântăreţi rămaşi -hemaniţii chehatiţi şi iedutuniţii merariţi. Aceştia, împreună cu perechile precedente, fac un total de şapte perechi sau 14 bărbaţi fruntaşi, din ceata levitică (vezi 1 Cronici 6,18-47).


15 Au adunat pe frații lor și, după ce s-au sfințit, au venit să curețe și Casa Domnului, după porunca împăratului și după cuvintele Domnului.

Au adunat pe fraţii lor. În calitate de căpetenii ale caselor lor, ei aveau autoritatea şi răspunderea de a împlini sarcina aceasta.


16 Preoții au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o curețe; au scos toate necurățiile pe care le-au găsit în Templul Domnului și le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviții ca să le ducă afară în pârâul Chedron.

Înlăuntrul. Preoţii au intrat în Sfânta Sfintelor, precum şi în prima parte a Templului pentru a face lucrarea de curăţire. În spaţiile acestea, leviţii nu aveau voie să intre.

Pârâul Chedron. Acesta pare să fi fost folosit ca loc de aruncare a gunoaielor (vezi 1 Regi 15,13; 2 Regi 23,12; 2 Cronici 15,16; 30,14).


17 Au început aceste curățări în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii au intrat în pridvorul Domnului, și opt zile au curățat Casa Domnului; în a șaisprezecea zi a lunii întâi isprăviseră.

Opt zile. Se pare că primele opt zile au fost folosite pentru curăţarea exteriorului şi următoarele opt zile pentru curăţarea Templului însuşi. Astfel, la 16 Nisan, lucrarea de curăţare fusese încheiată. E clar că în acest scurt răstimp de numai 16 zile nu s-ar fi putut săvârşi reparaţii majore ale Templului. Este evident că nu era nevoie de astfel de reparaţii la data aceea, deoarece Templul însuşi nu fusese lăsat în paragină, ci doar se murdărise prin neglijenţă.


18 S-au dus apoi la împăratul Ezechia și au zis: „Am curățat toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui și masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei.

Altarul arderilor de tot. Ahaz îndepărtase altarul acesta din locul lui obişnuit şi-l profanase (2 Regi 16,14.15).

Masa pâinilor pentru punerea înainte. Aici este menţionată doar o singură masă (vezi 2 Cronici 4,8.19; cf. 1 Cronici 28,16; vezi la 1 Regi 7,48).


19 Am adus iarăși în stare bună și am curățat toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Le pângărise. [Le azvârlise, KJV]. Compară cu 2 Cronici 28,24; 2 Regi 16,14.17.


20 Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineață, a strâns pe mai marii cetății și s-a suit la Casa Domnului.
21 Au adus șapte viței, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi, ca jertfă de ispășire pentru împărăție, pentru Sfântul Locaș și pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoților, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului.

Şapte viţei. Diferitele animale erau pe cât se pare atât pentru arderea de tot, cât şi pentru jertfa pentru păcat (vezi 2 Cronici 29,23.24; cf. Levitic 1,2.3).


22 Preoții au înjunghiat boii și au strâns sângele, pe care l-au stropit pe altar; au înjunghiat berbecii și au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii și au stropit sângele pe altar.
23 Au adus apoi țapii ispășitori înaintea împăratului și înaintea adunării, care și-au pus mâinile peste ei.

Şi-au pus mâinile. Compară cu Levitic 4,4.15.24.29.


24 Preoții i-au înjunghiat și au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispășire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot și jertfa de ispășire.

Ca ispăşire. Compară cu Levitic 4,20.26.31.35.


25 A pus pe leviți în Casa Domnului cu chimvale, lăute și harpe, după rânduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, și prorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi.

A pus pe Leviţi. El i-a aşezat pe leviţii cântăreţii în Templu, reînfiinţând vechiul serviciu de închinare coral înfiinţat de David (1 Cronici 25,1).

Lui Gad. Nu se spune nicăieri în altă parte că serviciul muzical al Templului a fost înfiinţat la îndemnul profeţilor Gad şi Natan, dar este interesant de ştiut că această importantă parte a serviciului Templului a fost instituită în acord cu voinţa divină, aşa cum era exprimată de solii profetici.


26 Leviții au luat loc cu instrumentele lui David, și preoții, cu trâmbițele.

Instrumentele lui David. Compară cu 1 Cronici 23,5; Amos 6,5.

Cu trâmbiţele. Compară cu Numeri 10,8; 1 Cronici 15,24; 2 Cronici 5,12.


27 Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; și, în clipa când a început arderea de tot, a început și cântarea Domnului, în sunetul trâmbițelor și instrumentelor lui David, împăratul lui Israel.
28 Toată adunarea s-a închinat, au cântat cântarea și au sunat din trâmbițe, până s-a isprăvit arderea de tot.
29 Și când au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul și toți cei ce erau cu el au îngenuncheat și s-au închinat.
30 Apoi împăratul Ezechia și căpeteniile au zis leviților să laude pe Domnul cu cuvintele lui David și ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie și s-au plecat, și s-au închinat.

Proorocului Asaf. Numele lui Asaf apare în introducerea câtorva psalmi (Psalmi 50; 73-83).


31 Ezechia a luat atunci cuvântul și a zis: „Acum, după ce v-ați sfințit în slujba Domnului, apropiați-vă, aduceți dobitoacele pentru jertfă și aduceți jertfe de mulțumire la Casa Domnului.” Și adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă și a adus jertfe de mulțumire; și toți cei pe care-i îndemna inima au adus arderi de tot.

V-aţi sfinţit în slujba. Literar, "v-aţi umplut mâna," mâna probabil fiind simbolul slujbei.

Jertfele de mulţumire. La jertfele de laudă şi de mulţumire, cea mai mare parte a victimei aparţinea închinătorului şi era consumată de el, de familia lui şi de prietenii lui la o sărbătoare veselă de mulţumire (vezi Levitic 7,11-21). Arderile de tot erau pe deplin mistuite de focul de pe altar (Levitic 1,3-17).


32 Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de șaptezeci de boi, o sută de berbeci și două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului.
33 Și au mai închinat Domnului șase sute de boi și trei mii de oi.
34 Dar preoții erau în număr mic și n-au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat frații lor, leviții, până s-a isprăvit lucrarea și până s-au sfințit și ceilalți preoți; căci leviții s-au sfințit mai degrabă decât preoții.

Să despoaie. Ebr. pashat, "a dezbrăca"; folosit cu privire la un animal, "a jupui".

S-au sfinţit mai degrabă. E posibil că preoţii ca grupă erau mai mult implicaţi decât leviţii în imoralităţile introduse în cursul domniei lui Ahaz.


35 De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulțumire și cu jertfele de băutură ale arderilor de tot. Astfel a fost așezată din nou slujba Casei Domnului.

Foarte multe. Un alt motiv pentru care preoţii nu puteau să despoaie toate arderile de tot. Fără îndoială că erau ocupaţi şi cu multe alte activităţi ale lor, ca de pildă arderea grăsimilor jertfelor de mulţumire (vezi Levitic 3, 3-5) şi jertfele de băutură pentru arderile de tot (Numeri 15,3-5).


36 Ezechia și tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neașteptate.

S-au bucurat. David şi poporul s-au bucurat foarte mult de darurile aduse pentru construirea Templului (1 Cronici 29,9), iar oamenii s-a înapoiat la casele lor "veseli şi cu inima mulţumită" după sfinţirea Templului (1 Regi 8,66). "Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat" când s-au adus darurile pentru refacerea Templului pe timpul lui Ioas (2 Cronici 24,10). Nu există bucurie mai adâncă şi mai sfântă ca cea care vine dintr-o participare împreună cu Dumnezeu în serviciul Său.

Făcuse pe popor cu voie bună. Ei s-au bucurat de ceea ce făcuse Dumnezeu pentru popor pregătindu-le inima pentru participarea la închinare cu prilejul acela şi pentru reînfiinţarea slujbelor Templului, care pentru un număr de ani fuseseră întrerupte.

S-a făcut pe neaşteptate. Ezechia ocupase doar de curând scaunul de domnie, şi fusese puţin timp la îndemână pentru schimbarea stării de apostazie a lui Ahaz într-una de loialitate faţă de Iehova. Mâna lui Dumnezeu era observată în schimbarea bruscă de la nepăsare şi ostilitate la voioasa participare la închinarea lui Dumnezeu. Acesta era un motiv adevărat de bucurie mare. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-36 PK 331-335

1-4 �

PK 331

5 �

PK 332

6 �

PK 331

7 �

PK 332

8 �

PK 328

10.11.15 �

PK 332

16-19.24.29 �

PK 333

30 �

ML 238

36 �

PK 333