1 În al treizeci și șaselea an al domniei lui Asa, Baeșa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda; și a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă și să intre.

Al treizeci şi şaselea an. Cu excepţia acestei date, v. 1-6 merg paralel cu 1 Regi 15,17-22. Baeşa a început să domnească în al 3-lea an al lui Asa, domnind 24 de ani, şi a fost urmat de fiul său în al 21-lea an al lui Asa (1 Regi 15,33; 16,8). Aceasta ar face imposibil un război între Asa şi Baeşa în anul al 36-lea al lui Asa. Dar nu există nici o contradicţie, dacă expresia de aici (şi probabil cea din 2 Cronici 15,19) se referă la anii regatului lui Iuda, şi nu la cei ai domniei lui Asa. Anul al 35lea al regatului de la sud, socotit de la urcarea pe tron al lui Roboam, ar fi anul al 19-lea al lui Asa, an în care a avut loc probabil conflictul cu Zerah sau cel puţin s-a declanşat (vezi la 2 Cronici 15,10). În acest caz, 2 Cronici 15,19 ar oferi informaţia "şi a fost război" în timpul domniei lui Asa până în anul acela. Anul următor, anul al 36-lea de la înfiinţarea monarhiei al cărei rege era Asa, ar fi anul când Baeşa a început să întărească Rama.

Rama. Cel mai probabil Rama din Beniamin, o cetate situată la aprox. 8,8 km nord de Ierusalim (vezi la Iosua 18,2. 5).

Să iasă şi să intre. Aceasta s-ar referi logic la ieşirea din Israel în Iuda după marea victorie a lui Asa asupra lui Zerah (cap. 15,9). Întrucât adunarea de la Ierusalim pentru sărbătorirea acestei victorii a fost ţinută în anul al 15-lea al lui Asa (cap. 15,10), ea trebuie să fi avut loc atunci când ieşirea din regatul de la nord avea loc şi când a apărut necesitatea ca Baeşa să construiască o fortificaţie la hotar "ca să nu lase pe nimeni să iasă sau să intre la Asa" (KJV). Dacă această zidire a Ramei nu a avut loc decât în al 36-lea an al domniei lui Asa, ar fi trecut 21 de ani de la începerea exodului în Iuda, înainte ca să se ia măsuri de a-l stopa. Dar întrucât moartea lui Baeşa a avut loc în al 27-lea an al lui Asa, Baeşa nu ar fi putut zidi Rama în al 36-lea an al lui Asa. Dacă anul al 36-lea se referă la regatul de nord, iudaic, al lui Asa, atunci discordanţa presupusă dispare, iar evenimentele se încadrează perfect în anii al 14-lea şi al 15-lea al lui Asa.


2 Asa a scos argint și aur din vistieriile Casei Domnului și ale casei împăratului și a trimis soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Și a pus să-i spună:

Argint şi aur. Tezaurele Templului şi ale palatului, golite de invazia lui Şişac (cap. 12,9), fuseseră umplute din nou doar de curând prin prăzile de război (cap. 15,18), dar acum ele au fost luate din nou, şi aceasta printr-un act voluntar al regelui. Anterior, Asa câştigase o biruinţă importantă ca urmare a faptului că-şi pusese încrederea în Dumnezeu şi că strigase la El după ajutor (cap. 14,11.17). Acum, lipsit de credinţă, el s-a îndreptat pentru ajutor către un rege păgân. Chiar şi cei care au lucrat cu credinţă mult timp pot să-şi schimbe atitudinea privind la dificultăţile prezentului şi să nu îşi pună încrederea în Dumnezeu.


3 „Să fie un legământ între mine și tine, cum a fost unul între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit argint și aur. Du-te și rupe legământul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.”
4 Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oștirii sale împotriva cetăților lui Israel și au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim și toate locurile pentru merinde din cetățile lui Neftali.

Au bătut Sionul. Cetăţile bătute erau la graniţa de nord a lui Israel, aproape de Siria. Pentru amănunte suplimentare legate de cetăţile menţionate aici, vezi la 1 Regi 15,20.


5 Când a auzit Baeșa, a încetat să mai întărească Rama și a pus capăt lucrărilor sale.

A încetat să mai întărească. Asa şi-a atins ţelul urgent de a pune capăt ameninţării lui Baeşa, dar acţiunea lui de a apela la Ben-Hadad pentru ajutor nu era în conformitate cu ceea ce ar s-ar fi aşteptat de la un copil al lui Dumnezeu în împrejurările acelea. Lipsa de credinţă a regelui a dat vecinilor păgâni prilejul de a arunca ocară asupra Numelui lui Dumnezeu, întrucât era probabil cunoscut că Iehova fusese preamărit ca rezultat al biruinţelor militare ale lui Iuda.


6 Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele și lemnele pe care le întrebuința Baeșa la întărirea Ramei și le-a întrebuințat la întărirea Ghebei și Mițpei.

Ghebei şi Miţpei. În ce priveşte aşezarea acestor cetăţi, vezi la 1 Regi 15,22. Observaţi că identificarea Miţpei cu Tell-en-Naşbeh amplasează cetatea la aprox. 12,8 km nord de Ierusalim, în locul pe care unii l-au identificat ca poziţia Atarotului (vezi la 2 Regi 25,23).


7 În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale.

Hanani, văzătorul. Raportul din v. 7-10 nu se găseşte în Regi. Nu se ştie nimic mai mult despre Hanani decât ceea ce este scris aici, la care se adaugă faptul că era tatăl lui Iehu, văzătorul care a profetizat împotriva lui Baeşa (1 Regi 16,1-4.7) şi Iosafat (2 Cronici 19,2).

A scăpat. Cu toate că Asa îl angajase pe Ben-Hadad ca aliat, Siria era tot un duşman şi nu un prieten al lui Iuda. Fără îndoială că Asa se temuse că Ben-Hadad va ajuta pe israeliţi în măsurile luate de ei împotriva lui Iuda, şi în privinţa aceasta el era indiscutabil corect. Prin acţiunea lui politică el îl îndepărtase pe regele lui Israel, dar prin credinţa în Dumnezeu el ar fi putut să câştige biruinţă asupra forţelor unite ale lui Israel şi Siriei. Nu era planul Domnului ca poporul Său să fie la cheremul vrăjmaşilor lor. Doar atunci când ei s-au întors împotriva Domnului sau au dat pe faţă lipsă de credinţa în El au suferit înfrângerea. Dacă Asa ar fi avut credinţă şi curaj cu această ocazie, regatul lui s-ar fi dezvoltat foarte mult, iar şi Numele Domnului ar fi fost preamărit printre naţiunile păgâne de pe pământ.


8 Etiopienii și libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulțime de care și călăreți? Și totuși Domnul i-a dat în mâinile tale, pentru că te sprijiniseși pe El.

Etiopienii şi libienii. Pe vremea aceea, libienii erau domnitorii Egiptului. Zerah era "etiopian" (vezi la cap. 14,9).

Te sprijinisei pe El. Profetul citează experienţa lui Asa făcută cu prilejul biruinţei asupra lui Zerah ca o dovadă a adevărului cuvintelor sale.


9 Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privința aceasta, căci de acum vei avea războaie.”

Îşi întinde privirile. [Aleargă încoace şi încolo, KJV]. Ochii lui Dumnezeu sunt pretutindeni, căutând mereu pe cei care sunt cu toată inima la lucru, pentru ca prin ei să poată descoperi marea Sa putere şi să poată săvârşi faptele Sale minunate. Prin faptele oamenilor drepţi, lumea ajunge să cunoască natura şi puterea lui Dumnezeu. Asa a făcut o nedreptate nu numai faţă de sine şi faţă de naţiunea sa, ci şi faţă de Dumnezeu, prin faptul că nu a manifestat credinţa în Domnul. În ceasul când Dumnezeu căuta pe cineva prin care să Se poată descoperi popoarelor şi când regele lui Iuda părea să fie cel prin care se putea realiza acest plan, Asa a dat greş. Dacă el ar fi fost puternic şi curajos, mergând înainte în Numele Domnului, reforma pe care o începuse în Iuda ar fi putut să fie extinsă în alte ţări şi mulţi dintre păgâni ar fi ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu şi să ia poziţie de partea Lui şi a poporului Său.

Ca un nebun. Atât din punctul de vedere al lui Dumnezeu cât şi al omului, acţiunea lui Asa fusese neînţeleaptă. Regele a înlăturat doar pentru puţin timp ameninţarea unuia din vrăjmaşi, dar pentru a face aceasta el îl întărise foarte mult pe celălalt. Problema iniţială fusese rezolvată numai parţial şi fuseseră create altele noi.

Vei avea războaie. Pacea câştigată de politica neînţeleaptă a lui Asa de a mitui un rege păgân nu era nici veritabilă, nici permanentă. Prezicerea lui Hanani a fost confirmată de repetate ori în istoria ulterioară a lui Iuda. Asa avusese prilejul să lovească cu efect doi adversari. Deşi nu există un raport clar al vreunui război în care a fost implicat Asa, se spune că "între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor" (1 Regi 15,16.32).


10 Asa s-a mâniat pe văzător și l-a pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în același timp, Asa a apăsat și pe unii din popor.

S-a mâniat pe văzător. Hanani a acţionat ca sol al lui Dumnezeu, transmiţându-i lui Asa cuvântul Domnului privitor la conduita nechibzuită pe care a ales-o împăratul. Dar, în loc să accepte această solie, Asa s-a mâniat şi s-a răzbunat pe profet Domnului. Un act nebunesc aduce cu sine un altul. Reformatorul lui Iuda s-a transformat în tiranul şi asupritorul lui Iuda. Nebunia duce la cruzime, ingratitudine şi nedreptate extremă.


11 Faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraților lui Iuda și Israel.

Faptele lui Asa. Versetele 11-14 prezintă concluzia domniei lui Asa. Raportul paralel se află în 1 Regi 15,23.24.


12 În al treizeci și nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare așa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.

Al treizeci şi nouălea an. Întrucât Asa a domnit 41 de ani (v. 13), trebuie să fi fost foarte bolnav în ultimii doi ani de domnie. Modelul cronologic al domniilor lui Asa şi Iosafat indică faptul că în ultimii trei sau patru ani ai domniei lui Asa, Iosafat a domnit împreună cu el. Boala lui Asa poate că l-a făcut pe împărat să-l asocieze pe fiul său la domnie.

Pe doftori. Nu numai în război şi treburile naţionale, dar şi în boala Asa s-a bazat excesiv pe ajutorul omului. Cât de slabă era credinţa celui care a fost cândva atât de puternic! O victorie nu este niciodată garanţia sigură a alteia. Forţa de astăzi nu este asigurarea forţei de mâine. Cu ocazia victoriei mari asupra lui Zerah, Asa a fost puternic în credinţă şi măreţ în fapte. Dar tocmai aceşti oameni puternici devin ţinta principală a vrăjmaşului. În loc să crească în putere şi curaj, Asa a dat înapoi, până când şi-a irosit ultimii ani ai vieţii sale bolnav, dezamăgit şi cu sufletul înveninat, având puţină credinţă în Dumnezeu şi primind puţin ajutor de la oameni.


13 Asa a adormit cu părinții săi și a murit în al patruzeci și unulea an al domniei lui;

Al patruzeci şi unulea an. Subiectul acesta, care intervine aici, la încheierea raportului domniei lui Asa, apare în 1 Regi 15,10 la începutul raportului. Cronicile pun se pare mai puţin accent pe cronologie decât Regi.


14 l-au îngropat în mormântul pe care și-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii și mirosuri pregătite după meșteșugul celui ce pregătește mirul și au ars în cinstea lui foarte multe mirodenii.

În mormântul pe care şi-l săpase [În propriile sale morminte, KJV]. Amănuntele înmormântării din versetul acesta sunt specifice Cronicilor. Pluralul "morminte" (KJV) indică probabil un cavou de familie cu mai multe despărţituri. Înmormântarea în Palestina se obişnuia să se facă în încăperi săpate în stâncă (vezi Isaia 22,16; Matei 27,60; Marcu 15,46; Luca 23,53).

Mirodenii. Aceasta era în armonie cu obiceiul din Palestina (cf. Ioan 19,39.40).

Au ars... foarte multe mirodenii. [Şi au făcut o foarte mare ardere pentru el, KJV]. Nu este vorba de o ardere în crematoriu, întrucât evreii nu aveau o astfel de practică. Probabil că aici se face referire la arderea de tămâie şi de mirodenii (vezi la cap. 21,19).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7-10.12PK113

9 PK �

376