1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor,

Duhul. Adică Duhul Sfânt, vorbind fie prin Pavel însuşi, fie prin vreun alt profet din biserică. În ce priveşte relaţia dintre Duhul şi profeţii din biserică vezi 1 Corinteni 12:10; Efeseni 4:11; 2 Petru 1:21; Apocalipsa 1:1; 19:10.

În vremurile din urmă. Adică în zilele care aveau să vină după vremea când se făcuse prezicerea. Biserica Creştină trebuia să se aştepte ca apostazia să crească şi să culmineze până la a doua venire (vezi Matei 24:24; Apocalipsa 16:14).

Lepăda. [Depărta, KJV]. Gr. aphistemi, a se depărta de, a apostazia. În ce priveşte apostasia, substantiv derivat de la acest verb, vezi 2 Tesaloniceni 2:3. Pavel, care era la Milet, îi avertizase deja pe prezbiterii bisericii din Efes cu privire la viitoarea apostazie din biserica creştină (vezi Fapte 20:28–31). Pentru o tratare mai detaliată a marii apostazii care urma să aibă loc în biserică înainte de revenirea lui Hristos vezi 2 Tesaloniceni 2:3–10.

Credinţă. Folosirea articolului hotărât în greceşte scoate arată că este vorba de o credinţă la care tocmai se făcuse referire – aici adevărurile profunde expuse în cap. 3:16.

Duhuri. Adică bărbaţi mânaţi de duhuri înşelătoare (vezi 1 Ioan 4:1).

Înşelătoare. Literal rătăcitoare, deci seducătoare, înşelătoare. Protivnicii cei mai puternici şi mai înşelători ai bisericii sunt foşti membrii care prezintă un iscusit amestec de rătăcire şi adevăr.

Dracilor. [Diavolilor, KJV]. Gr. daimonia, demoni (vezi 1 Corinteni 10:20). Cei care propăvăduiesc înşelăciunea răspândesc învăţături insuflate de Satana şi de conlucrători săi. Vezi controlul pe care l-a exercitat diavolul asupra lui Iuda (Luca 22:3). Satana se străduieşte să pună stăpânire pe mintea oamenilor, de aceea este nevoie de o înţelegere corectă a adevărului.

Spiritismul modern, un exemplu proeminent al învăţăturilor dracilor, este numai o redeşteptare a cultului demonilor şi a vrăjitoriei trecutului. Cu timpul influenţa sa amăgitoare se va răspândi în toată lumea, creştină sau necreştină, şi va pregăti calea pentru ultima mare înşelăciune a lui Satana (GC 526, 588, 589, 624; PP 686).


2 abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor.

Făţărnicia. Sau prefăcătoria, aparenţa exterioară. Se poate ca cei care răspândesc învăţăturile dracilor (v. 1) să pretindă loialitate faţă de adevăr. Cei apostaziaţi nu arată pe faţă că se află sub steagul rătăcirii şi al trădării cauzei lui Hristos. Aceşti învăţători trâmbiţează cu tărie că proclamă adevărul, pentru ca în felul acesta să-i înşele mai bine pe oameni.

Cugetul lor. Literal, propria lor conştiinţă. Înşelăciunile care-i abat de la adevăr pe cei credincioşi în acelaşi timp îi fac pe înşelători insensibili la adevăr.

Însemnaţi cu fierul roşu. [Înfieraţi, traducerea lui G. Galaction]. Sau arşi cu un fier arzător. Unii susţin că această expresie se referă la insensibilitatea conştiinţei care nu-şi mai dă seama de vinovăţia unei purtări rele, cam în acelaşi fel cum carnea arsă cu fier roşu este incapabilă să mai simtă, aşa că treptat devine dificil pentru Duhul Sfânt să mai facă vreo impresie asupra conştiinţei. Compară cu viaţa lui Iuda, care în cele din urmă a ignorat orice apel făcut sufletului său (vezi Luca 22:3; Ioan 6:70; 13:27). Alţii cred că după cum fierul înroşit lasă un semn, tot aşa învăţăturile dracilor (1 Timotei 4:1) şi minciunile făţarnicilor (v. 2) fac semnul satanic de neşters. După cum Pavel poseda semnele serviciului său faţă de Hristos (Galateni 6:17), tot aşa şi înşelătorii vor purta semnul loialităţii faţă de Satana.


3 Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul.

Opresc căsătoria. Pavel avertizează aici împotriva concepţiilor fanatice care au fost introduse pentru prima dată în creştinism de către gnostici (vezi Vol. VI, pp. 54–58) şi au fost apoi perpetuate de sistemul monastic. Gnosticii credeau că întreaga materie este rea şi că trupului uman trebuie să i se reprime şi să i nege pasiunile. Potrivit acestei teorii, căsătoria este o cedare la poftele cărnii şi deci este păcătoasă. Pavel lămureşte faptul că ea este o instituţie dată de Dumnezeu şi că a o interzice înseamnă un atac la înţelepciunea nemărginită şi la scopurile bune ale lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 7:1–4; Evrei 13:4).

Bucatelor. Gr. bromata, hrana (vezi Marcu 7:19). În ce priveşte poziţia lui Pavel cu privire la relaţia dintre hrană şi vieţuirea creştină, vezi Romani 14:1. Apostolul se referă aici la influenţele şi tendinţele ascetice care pătrunseră în biserică. Din motive ceremoniale şi rituale aceşti ascetici considerau că spiritual ar fi de dorit interzicerea categorică a unor alimente. S-ar putea ca în avertizarea apostolului să fie inclusă şi oprirea de la consumul anumitor alimente în zile religioase speciale.

Pe care. Unii cred că aceste cuvinte se referă numai la bucate, în timp ce alţii cred că este vorba şi de căsătorie. A făcut. [Creat KJV]. Atât hrana cât şi căsătoria făceau parte din planul original al lui Dumnezeu pentru om, în Eden.

Să fie luate. [Să fie primite, KJV]. Instituţia căsătoriei şi alimentele date omului să le mănânce (vezi Geneza 1:29; vezi Nota Suplimentară de la Leviticul 11) fac parte din planul lui Dumnezeu pentru buna dezvoltare a omului. Acela care l-a creat pe om ştie cel mai bine la ce activităţi ar trebui să participe acesta pentru a trăi o viaţă echilibrată şi fericită. Ca omul să se lipsească de privilegiile căsătoriei şi ale alimentelor necesare pentru o sănătate bună ar însemna să pună la îndoială şi să sfideze înţelepciunea şi voia lui Dumnezeu.

Mulţumire. Oamenii nu numai că trebuie să accepte îndrumările lui Dumnezeu pentru vieţuire, ci şi să se bucure de purtarea Sa de grijă şi să ducă o viaţă de laudă şi mulţumire (vezi 1 Corinteni 10:30, 31).

De către cei ce cred şi cunosc. Literal, de către credincioşi, şi anume de către aceia care cunosc pe deplin [adică aceia care cunosc din experienţă]. Planurile lui Dumnezeu pentru om sunt înţelese cel mai bine de către aceia care şi-au predat viaţa Lui şi au pus în practică aceste planuri (vezi Ioan 7:17). Aceia care cunosc din experienţă iubirea şi purtarea de grijă neistovită a lui Dumnezeu vor fi primii care-I vor dovedi înţelepciunea pe măsură ce aceasta se extinde la fiecare aspect al vieţii lor. Numai aceia care au înţeles pe deplin această înţelepciune vor fi în stare să aducă adevărată mulţumire.

Adevărul. Adică voia lui Dumnezeu, aşa cum e descoperită ea în Scripturi (vezi cap. 3:15; cap. 2:4).


4 Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună, și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri,

Orice făptură. [Fiecare creatură, KJV]. Gr. pan ktisma, tot ce a fost întemeiat, toate cele create, aici făcându-se evident referire doar la cele din v. 3 (vezi comentariul de acolo).

Bună. Gr. kalos, excelentă, adică perfect adaptată şi corespunzătoare cu scopul ei. După cum cel care inventează o aparatură ştie cel mai bine care sunt condiţiile pentru buna funcţionare a ei, tot aşa şi Dumnezeu cunoaşte condiţiile ideale pentru fericirea omului (vezi la Geneza 1:31).

Unii comentatori cred că aici Pavel desfiinţează deosebirea făcută în Vechiul Testament între alimentele curate şi necurate (vezi Levitic 11). Ar trebui să se observe totuşi că el limitează observaţiile sale la acele lucruri create de Dumnezeu pentru a fi folosite ca hrană (vezi v. 3). La creaţiune Dumnezeu a specificat ce intenţiona El ca omul să mănânce. Dieta prescrisă omului la început nu cuprindea carnea nici unui animal, şi nici chiar toate tipurile de vegetale (vezi Geneza 1:29, 31). Ele au fost create pentru un alt scop, pentru care erau bune, adică adaptate perfect pentru a împlini scopul pentru care le făcuse Dumnezeu. După potop Dumnezeu a permis folosirea cărnii curate în alimentaţie, dar a interzis consumul cărnii necurate. Biblia nu înlătură nicăieri această interdicţie.

Nimic nu este de lepădat. [Nimic nu trebuie refuzat, KJV]. Tot ce a creat Dumnezeu ar trebui să satisfacă nevoia pentru care a fost creat.


5 pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.

Sfinţit. Gr. hagiazo, a trata ca sfânt (vezi Ioan 17:17). Dumnezeu a rânduit sau a pus deoparte căsătoria (vezi 1 Timotei 4:3). El a pus deoparte ca hrană anumite lucruri şi deci ele sunt sfinţite sau puse deoparte, fiecare pentru scopul lui.

Prin cuvântul lui Dumnezeu. Adică prin porunca Lui expresă. Creştinii îşi stabilesc modelul de vieţuire în armonie cu Biblia.

Rugăciune. Adevărata rugăciune descoperă atitudinea omului de a conlucra pe deplin cu planul lui Dumnezeu de a-l răscumpăra din păcat. Rugăciunea înainte de fiecare masă şi cea de-a lungul întregii zile nu sunt prea frecvente pentru a exprima recunoştinţa pentru iubirea şi înţelepciunea Domnului (vezi Coloseni 3:17).


6 Dacă vei pune în mintea fraților aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrănești cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o până acum.

Dacă vei pune în mintea fraţilor. [Dacă le aminteşti fraţilor, KJV]. Sau dacă le sugerezi fraţilor. Pavel îi cere lui Timotei să îi înveţe neîncetat pe ceilalţi. În Noul Testament membrii bisericii sunt deseori numiţi fraţi (vezi Filipeni 3:1; Iacov 1:2; 1 Petru 5:9).

Aceste lucruri. Adică învăţătura cu privire la primejdia tot mai mare din partea învăţătorilor

apostaziaţi (vezi v. 1–5).

Bun. Vezi v. 4.

Slujitor. Gr. diakonos, diacon (vezi cap. 3:13).

Hrăneşti. Nici un slujitor creştin nu poate să se bucure multă vreme de favoarea lui Dumnezeu fără un program sistematic de studiu biblic şi creştere spirituală. Numai Scripturile pot face eficientă lucrarea lui. A fi hrănit din Biblie nu înseamnă numai stăpânirea anumitor texte şi lucruri din Biblie, deoarece şi diavolul a ajuns să cunoască Scripturile în felul acesta (vezi Iacov 2:19). Scopul adevăratului studiu al Bibliei este de a-L cunoaşte personal pe Hristos şi de a experimenta mântuirea, aşa cum e descoperită în Scriptură.

Nici un creştin, fie slujbaş, fie membru al bisericii, nu poate creşte spiritual fără o hrană literală sau spirituală echilibrată. Hrana consumată de altcineva nu va putea contribui la asta (DA 390). Pavel îi porunceşte tânărului Timotei ca, slujindu-şi biserica, să fie un adevărat reprezentant al lui Isus.

Credinţei. Literal credinţa (vezi cap. 3:9; 4:1; 5:8).

Bunei învăţături. Adică învăţăturii sănătoase.

Ai urmat-o. Literal ai urmat-o de aproape. Lauda pe care Pavel i-o aduce lui Timotei va întări mai departe influenţa acestui tânărul pastor.


7 Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios.

Fereşte-te. [Refuză, KJV]. Cu cât slujitorul Evangheliei dă mai puţină atenţie ideilor speculative, cu atât va reuşi mai bine să îi servească pe toţi cei daţi în grija sa. Marele Păstor nu vrea ca oile Sale să devină instrumente de experienţă prin care fanaticii religioşi să-şi probeze teoriile lor false.

Lumeşti. [Profane KJV]. Vezi cap. 1:9. Slujitorii Evangheliei nu trebuie să se ocupe cu speculaţii lumeşti. Băbeşti. Adică superstiţii naive, care nu sunt vrednice de atenţia unui creştin cu discernământ. Desprinde-te. Pavel îl îndeamnă pe Timotei să-şi canalizeze energiile către prezentarea marilor adevăruri ale mântuirii.

Evlavios. Cea mai bună apărare a doctrinelor creştine nu este atacul continuu împotriva basmelor proclamate de unii, ci mai degrabă o viaţă veritabilă de creştin (vezi cap. 2:2). În plus, prezentarea clară şi pozitivă a adevărului care stă la baza acestei experienţe creştine adevărate va fi mai eficientă decât discuţiile echivoce cu privire la păreri fanteziste.


8 Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.

Deprinderea trupească. Pavel nu minimalizează aici foloasele exerciţiului fizic. Corpul omenesc este templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19, 20) şi fiecare creştin trebuie să se menţină în cea mai bună stare de sănătate. Împlinirea acestui lucru cere o măsură potrivită de exerciţiu fizic. Totuşi Pavel îşi manifestă îngrijorarea faţă de austeritatea şi exerciţiul fizic de orice fel făcute un scop în ele însele, în dauna evlaviei caracterului. Moralitatea oricărui aspect al vieţuirii sănătoase constă nu în ceea ce face o persoană cu trupul ei, ci în aportul adus de vigoarea fizică la creşterea spirituală (vezi 1 Corinteni 9:24–27).

Puţin. Adică în comparaţie cu importanţa supremă a formării caracterului, care este folositoare în orice privinţă. Unii cred că Pavel compară valoarea temporară a dezvoltării fizice cu valoarea prezentă şi viitoare a educaţiei spirituale. Lucrul acesta s-ar putea să fie adevărat, dar nu trebuie ignorat faptul că o bună sănătate contribuie la vigilenţa şi creşterea spirituală. Sănătatea este o binecuvântare inestimabilă, legată de conştiinţă şi religie mult mai strâns decât îşi dau mulţi seama (GW 242).

În orice privinţă. [În toate lucrurile, KJV]. Orice atenţie acordată educaţiei fizice sau mentale este doar un mijloc pentru unicul scop important, vitalitatea spirituală. Formarea unui caracter creştin este preocuparea principală a adevăratului creştin.

Vieţii de acum. Pavel e de acord cu declaraţia lui Hristos că evlavia nu oferă credinciosului doar făgăduinţa vieţii veşnice, viitoare, ci dă şi pace, fericire şi binecuvântări în viaţa aceasta (vezi Psalm 34:12–14; Luca 18:28–30).


9 Iată un cuvânt adevărat și cu totul vrednic de primit!

Adevărat. [Credincios KJV]. Gr. pistos, vrednic de încredere (vezi cap. 3:1).


10 Noi muncim, în adevăr, și ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, și mai ales al celor credincioși.

De asemenea, [KJV]. Dovezile textuale favorizează omiterea acestui cuvânt.

Muncim. Gr. kopiao, a munci până la epuizare. Programul obositor al unei zile de lucru de-a lui Pavel era rezultatul dorinţei sale înfocate de a răspândi chemarea la evlavie în toate bisericile şi la toţi păgânii. Munca sa istovitoare arată iubirea lui pentru suflete (vezi 2 Corinteni 11:23–29).

În adevăr [Căci de aceea]. Mai bine, căci în scopul acesta, adică scopul evlaviei caracterului (vezi v. 8), pe care trebuie să o urmărească orice creştin.

Ne luptăm. [Suferim ocară, KJV]. Sau suntem batjocoriţi. Totuşi dovezile textuale favorizează exprimarea ne luptăm cu vrăjmaşii (vezi 1 Corinteni 9:25).

Ne-am pus nădejdea. [Ne încredem, KJV]. Adică ne încredem cu nădejde. Vezi Romani 5:1–5; 8:24, 25; 15:13. Compară cu 1 Tesaloniceni 5:8; 2 Tesaloniceni 2:16; Tit 3:7; Evrei 3:6; 1 Petru 1:3, 4; 1 Ioan 3:2, 3.

În Dumnezeul cel viu. Natura neschimbătoare a lui Dumnezeu oferă o baza pentru deplina încredere în făgăduinţele Sale (vezi v.8), care sunt oferite tuturor credincioşilor.

Mântuitorul. Pavel consideră Cele Trei Persoane ale Dumnezeirii ca direct părtaşe la planul de mântuire (vezi cap. 1:1). Orice gând şi faptă a Fiecăreia dau pe faţă faptul că preocuparea de bază a lui Dumnezeu este mântuirea oamenilor.

Tuturor oamenilor. Adică Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi în acest scop măreţ a oferit destul har (vezi cap. 2:2).

Celor credincioşi. [Cei care cred KJV]. Deşi mântuirea este disponibilă pentru toţi oamenii, numai aceia care aleg să creadă şi să o primească vor beneficia de avantajele ei (Ioan 3:17, 18, 36; vezi Ioan 1:12).


11 Poruncește și învață aceste lucruri.

Porunceşte. Versetul 11 poate fi tradus şi astfel:Fă-ţi un obicei din a prezenta solia aceasta înaintea oamenilor şi proclam-o fără oprire. Un caracter creştin este de importanţă primară, iar cultivarea acestuia nu trebuie niciodată subordonată altor activităţi, oricât de valoroase. Pavel a văzut primejdia ca oamenii să caute să devină membrii ai bisericii, dar să nu fie şi creştini adevăraţi.


12 Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.

Dispreţuiască. Sau să gândească înjositor.

Tinereţea. Probabil că Timotei nu avea încă 40 de ani, şi totuşi avea mulţi prezbiteri în subordonarea sa (vezi cap. 5:1, 17, 19). Din cap. 4:12–16 unii au tras concluzia că Timotei era timid şi necomunicativ din fire, înclinat mai mult să asculte decât să poruncească şi că acest sfat al lui Pavel era menit să corecteze acest presupus defect. Tinereţea nu este o piedică în calea unei relaţii strânse cu Dumnezeu, iar vârsta înaintată nu e o garanţia unei gândiri sănătoase şi a unei dedicări depline. Conform lui Pavel, oamenii trebuie judecaţi după sfinţenia lor, şi nu după norme arbitrare, ca de pildă vârsta.

O pildă pentru credincioşi. [Un exemplu al credincioşilor, KJV]. Adică un model de cum ar trebui să fie un creştin. Compară cu Tit 2:7. Expresia aceasta ar putea fi tradusă astfel:un exemplu pentru credincioşi, adică un model de comportament demn de imitat de către cei care cred (compară cu Filipeni 3:17; 1 Tesaloniceni 1:6, 7; 2 Tesaloniceni 3:9; 1 Petru 5:3). În felul acesta apostolul îl îndeamnă pe Timotei să continue să exemplifice virtuţile creştine, astfel încât autoritatea lui să poate fi ţinută în cinste.

În vorbire. [Conversaţie KJV]. Sau în conversaţie, în vorbire, fie publică, fie particulară.

În purtare. Gr. anastrophe, fel de viaţă (vezi Efeseni 4:22). În dragoste. Vezi 1 Corinteni 13:1. [În spirit, KJV]. Dovezile textuale favorizează omiterea acestui cuvânt (ca în traducerea Cornilescu).

În credinţă. Observând convingerea neclătinată a lui Timotei că Dumnezeu este vrednic de încredere şi merită cea mai deplină loialitate a noastră, alţi membrii ai bisericii vor fi încurajaţi să creadă la fel. Atât iubirea cât şi credinţa cresc proporţional cu o cunoaştere mai deplină a caracterului lui Dumnezeu. Iubirea şi credinţa au putere una asupra celeilalte; creşterea uneia hrăneşte dezvoltarea celeilalte.

În curăţie. Ca exemplu al vieţii creştine, atât pentru credincioşi cât şi pentru necredincioşi, slujitorul Evangheliei trebuie să aibă o moralitate impecabilă (vezi cap. 5:2, 22).


13 Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora.

Până voi veni. Este evident faptul că Pavel se aştepta să fie eliberat din închisoare

Ia seama bine. [Ai grijă de KJV]. Sau fii atent să.

La citire. Adică citirea Scripturii în cadrul serviciului public de închinare, urmând obiceiul din sinagogă (vezi Luca 4:16). Deoarece în zilele acelea Scripturile erau copiate cu mâna, foarte puţine familii puteau să-şi permită un exemplu; de unde nevoia de citire a Scripturii la serviciul divin public şi importanţa acestui lucru. Din cauza învăţătorilor certăreţi şi înşelători din bisericile de sub grija lui Timotei (vezi 1 Timotei 1:3–6; 4:1, 7), Pavel îl îndeamnă pe tânărul apostol să aleagă cu grijă pasajele din Scriptură care urmau să fie citite în public şi să le interpreteze cu atenţie. Timotei nu trebuia să cenzureze gândirea liberă, ci să fie înţelept în conducere şi atent la datoria sa de a ţine punctele esenţiale ale Evangheliei necontaminate de învăţăturile dracilor (vezi v. 1).

La îndemnare. Adică să îi îndemne pe credincioşi să îşi împlinească datoria extrasă din învăţătura biblică citită public. Poate că Pavel se referă aici la predica din cadrul serviciului divin din biserică.

La învăţătura. [Doctrina, KJV]. Literal, învăţătura. Ar fi dăunător pentru viaţa bisericii dacă învăţătorii cu autoritate ar răspândi doctrine contrare punctelor fundamentale ale credinţei creştine. Din această cauză Timotei trebuia să acorde o deosebită atenţie tuturor etapelor serviciului public de închinare.


14 Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.

Nu fi nepăsător. [Nu neglija, KJV]. Sau nu fi neatent.

Darul. Gr. charisma, un dar al harului (vezi Romani 1:11; 12:6). Aici Pavel se referă la abilităţile lui Timotei de a organiza (vezi 1 Timotei 1:18; 4:11), de a analiza subtil învăţăturilor în conflict (vezi cap. 1:3, 4; 6:5) şi de a proclama solia cu claritate (vezi cap. 4:6, 11). Fiecare creştin are câte un dar, a cărui exercitare va întări biserica (vezi Romani 12:6). Totuşi, nici un dar nu ar trebui să fie un motiv de laudă, deoarece vine doar de la Dumnezeu. Consecinţele neglijării darului sunt cumplite. În primul rând scade eficienţa proclamării Evangheliei pentru cei necredincioşi şi este afectat bunul mers al bisericii. În al doilea rând, are un efect negativ asupra caracterului acelui credincios, lucru care se va da pe faţă deplin la judecată. Compară cu Matei 25:14–30.

Pavel le porunceşte tuturor slujitorilor Evangheliei să se consacre fără rezervă chemării lor sacre şi să evite interesele competitive care fură timpul şi energia care ar trebui devotate slujirii turmei dată în grija lor.

Prin proorocie. Prin Pavel şi alţi profeţi ai bisericii creştine Dumnezeu Şi-a făcut cunoscută voinţa cu privire la Timotei (vezi cap. 1:18).

Punerea mâinilor. Darul lui Timotei de a conducere biserica nu-i fusese acordat în momentul hirotonirii lui. Prin mâinile prezbiterilor nu a curs o putere specială. Serviciul de hirotonire nu a făcut decât să recunoască darurile şi consacrarea lui Timotei, şi în felul acesta să exprime aprobarea bisericii cu privire la poziţia sa de conducător al bisericii. Toţi cei hirotoniţi în felul acesta sunt autorizaţi să oficieze ritualurile bisericeşti. În ce priveşte concepţia biblică a punerii mâinilor la hirotonire vezi Faptele Apostolilor 6:6.

Ceata prezbiterilor. Gr. presbuterion, sfatul bătrânilor. În ce priveşte folosirea cu ambele sensuri a fiecăruia dintre titlurile presbuteros bătrân, şi episcopos, episcop vezi Vol. VI, p. 26, 38; Faptele Apostolilor 11:30; 1 Timotei 3:1.


15 Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.

Pune-ţi pe inimă. [Meditează, KJV]. Gr. maletao, a se ocupa cu grijă. Un slujitor al Evanghelie nu-şi împarte ziua între datoriile sale spirituale şi ocupaţiile sale lumeşti. Slujitorii lui Hristos vor lucra aşa cum a lucrat Hristos, punând la lucru cele mai proaspete gânduri şi cele mai bune energii.

Îndeletniceşte-te în totul cu ele. [Dedică-te acestor lucruri, KJV]. Literal, fii în lucrurile acestea. Slujitorul Evangheliei ar trebui să fie cu totul preocupat de sarcina salvării de suflete; el nu trebuie să cunoască alt stăpân decât pe Isus Hristos.

Înaintarea. [Câştigul, KJV]. Sau progresul. Pavel îl provoacă pe Timotei să demonstreze că înaintarea lui la această nouă slujbă de conducere nu a fost imprudentă. În treburile lumeşti fiecare muncitor îşi demonstrează valoarea prin producţie. Faptele glorioase din trecut nu pot ţine locul neproductivităţii din prezent. Tot aşa, în lucrarea de pastoraţie valoarea slujitorului Evangheliei este determinată de capacitatea sa de a-i ajuta pe bărbaţi şi femei să-L găsească pe Dumnezeu.


16 Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă.

Fii cu luare aminte asupra ta însuţi. Ca o calificare pentru lucrarea de slujire, apostolul arată importanţa primară a caracterului creştin vrednic de încredere. Cunoaşterea învăţăturilor bisericii este importantă, dar nu poate compensa o reputaţie îndoielnică. Argumentul cel mai atrăgător în favoarea creştinismului nu este logica de necombătut, ci mireasma unei vieţi creştine. Căutătorii sinceri ai adevărului nu sunt interesaţi de teorie, ci de o filozofie a vieţii care să le poată rezolva problemele şi să-i poată ajuta să-şi biruiască slăbiciunile. Când necreştinii sinceri la suflet văd puterea Evangheliei de a-i transforma pe oamenii egoişti, înfumuraţi, oportunişti în creştini curaţi şi altruişti, atunci sunt atraşi de Hristosul Evangheliei.

Încercarea unui pastor de a reforma viaţa altora fără ca el să fie născut din nou prin puterea lui Dumnezeu, este o tragică inconsecvenţă. Cel care vrea să predice bunătatea şi iubirea trebuie mai întâi să exemplifice calităţile acestea în propria sa viaţă. Predicarea Evangheliei este împiedicată sau zorită de felul de viaţă trăit de cei care se dau drept creştini (vezi Romani 8:19; 2 Corinteni 2:14–16; Efeseni 4:12, 13; COL 69; Ev. 695, 696; GC 457, 458; 6T 450; 9T 29).

Şi asupra învăţăturii [Asupra doctrinei, KJV]. Vezi v. 13; cap. 6:1. Un pastor cu succes nu numai că va trăi o viaţă exemplară, ci va şi da dovadă de o înţelegere profundă a Scripturilor. Duhul Sfânt nu poate binecuvânta munca acelora care lucrează pentru sufletele celorlalţi în timp ce neglijează de bunăvoie studiul profund al Cuvântului lui Dumnezeu.

Stăruieşte. [Continuă, KJV]. Ca şi Timotei, fiecare slujitor al Evangheliei ar trebui să se deprindă cu principiile de bază ale adevăratei experienţe creştine. Fiecare an care trece ar trebui să aducă o îmbunătăţire vizibilă atât în dezvoltarea spirituală cât şi în înţelegerea adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu.

Te vei mântui. Conform acestui verset, mântuirea este condiţionată de stăruirea în experienţa iniţială a harului (compară cu Evrei 3:14). Când faptele minunate ale unei vieţi conduse de Dumnezeu vor apărea în faţa lumii, mulţi vor fi gata să răspundă la chemarea Evangheliei. Ordinea cuvintelor lui Pavel nu trebuie trecută cu vederea, salvarea oamenilor pierduţi este rezultatul trăirii de către membrii bisericii a unei vieţi salvate. Mărturia cea mai eficientă a lui Dumnezeu, văzută cel mai bine în omul Isus Hristos, este adevărul aşa cum este descoperit prin persoana şi caracterul celor mântuiţi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1CM 129; CT 257; DA 257; Ev 361, 363, 595, 624; FE 288; GC 444, 552; MM 90, 96, 101; PP 103, 686; SR 393; TM 58; 5T 525; 6T 401; 8T 75, 249; 9T 68

2 CH 409; 1T 338; 2T 406; 3T 485

8 CH 29, 627; Ed 145; GW 91; 4T 405

12 CT 536; FE 136; GW 124; ML 121; 4T 449

12, 13 2T 504

12–162T 642

13 ML 89

13–165T 524

15 AA 356; FE 445; GW 125; 1T 470, 473; 2T 317; 5T 593

15, 16 2T 505; 4T 449

16 CM 58; GW 104, 124; ML 234; TM 292; 5T 160, 591; 6T 330