1 Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților.

Vremi şi soroace. În ce priveşte sensul acestei expresii, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,7. Pavel explicase cu grijă problema celor ce au adormit (cap. 4,13) şi le amintise convertiţilor lui ordinea evenimentelor la a doua venire, dar, pentru motivele care urmează, el nu îşi propune să trateze cronologia zilelor de pe urmă.

N-aveţi nevoie. Tesalonicenii primiseră instrucţiuni complete de la apostol (vezi cap. 2,11.13; 3,4; vezi comentariul de la cap. 4,1.2), care le oferise toate informaţiile necesare cu privire la vremi şi soroace.


2 Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea.

Ştiţi foarte bine. Mai bine, cunoaşteţi exact. Aceasta nu înseamnă că tesalonicenii ştiau tot ceea ce putea fi cunoscut cu privire la ziua Domnului, ci că toţi erau conştienţi de iminenţa acestei zile. Este clar că apostolul le dăduse învăţătura Domnului asupra acestui subiect (Matei 24,32–44). Era nevoie doar de a-i întări în cunoaşterea lor şi de a accentua însemnătatea ei.

Ziua Domnului. Dovezi textuale importante pot fi citate pentru folosirea nearticulată a substantivului zi. Probabil că o asemenea omitere în greacă arată că expresia zi a Domnului era formula înţeleasă de biserică. În ce priveşte sensul acestei sintagme, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,20. Pavel face adesea referire la formula aceasta sau la echivalentul ei, uneori prescurtând-o cu ziua sau ziua aceea (1 Tesaloniceni 5,4, Romani 2,16.1 Corinteni 1,8; 5,5; 2 Corinteni 1,14; 2 Tesaloniceni 1,10; 2,2). Aici ziua Domnului se referă la a doua venire a lui Hristos.

Va veni. [Vine, KJV]. Forma verbului în greacă subliniază certitudinea revenirii Domnului.

Ca un hoţ. Vezi şi cuvintele lui Hristos din Matei 24,43; Luca 12,39.40. Compară cu 2 Petru 3,10; Apocalipsa 3,3; 16,15. Prin folosirea comparaţiei cu un hoţ, apostolul accentuează caracterul neaşteptat al celei de a doua veniri, avertizându-i astfel pe cititori să fie gata oricând (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 4,15). Dacă iau aminte la cuvintele lui, ei nu vor fi luaţi prin surprindere (compară cu Luca 21,34–36; 1 Tesaloniceni 5,4).

Noaptea. [În noapte, KJV]. Evangheliile leagă în mod frecvent venirea lui Hristos de timpul nopţii (Matei 24,43; 25,6; Marcu 13,35; Luca 12,35–38; 17,34). Biserica primară lua ilustraţia în mod literal şi se aştepta ca revenirea Domnului să aibă loc pe la miezul nopţii. Ieronim menţionează

o tradiţie iudaică conform căreia deoarece la cel dintâi Paşte, în Egipt, Domnul venise la miezul nopţii, şi Mesia urma să îşi facă apariţia la miezul nopţii. El îi atribuie acesteia tradiţia apostolică care prevedea că veghea dinainte de Paşte ar trebui să dureze până la miezul nopţii, ca anticipare a venirii lui Hristos (Ieronim, comentariu la Matei 25,6). Folosirea cuvântului noapte de către Pavel, ar trebui discutată în contextul versetelor 4–6.


3 Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare.

Când vor zice. Sau ori de câte ori vor zice. Pavel nu îi identifică pe cei care zic acest lucru, dar din context (v. 4–6) reiese în mod clar că se referă la necredincioşi. Deşi nu spune care e timpul exact când oamenii vor rosti aceste cuvinte, este evident că acest lucru se va întâmpla chiar înainte de revenirea lui Hristos.

Pace şi linişte. [Pace şi siguranţă, KJV]. Cuvintele acestea, rostite de cei care nu s-au pregătit pentru revenirea Domnului lor, se referă la liniştea lăuntrică şi la siguranţa exterioară şi dau la iveală starea de mulţumire a celui care vorbeşte. Calmul este neîndreptăţit, deoarece nenorocirea este foarte aproape, iar necredinciosul ar trebui să înveţe de la creştin, care veghează pentru evenimentele zilelor de pe urmă. Scriptura ne învaţă că timpul care precede venirea lui Hristos va fi un timp de dezastru universal (vezi comentariul de la Luca 21,25.26). Vezi mai jos, la prăpădenie şi neaşteptată.

Prăpădenie. Gr. olethros, distrugere, moarte, ruină, un substantiv derivat de la verbul ollumi, a distruge. Astfel expresia prăpădenie neaşteptată, implică faptul că ziua Domnului va aduce pentru lumea necredincioasă o catastrofă neprevăzută.

Neaşteptată. Gr. aiphnidios, neprevăzut, brusc. În Noul Testament cuvântul acesta apare doar aici şi în Luca 21,34.

Va veni. [Vine, KJV]. Gr. ephistemi, a sta peste, a sta alături, a se apropia, folosit mai ales cu privire la apariţii bruşte (Luca 2,9; 20,1; 24,4; Faptele Apostolilor 6,12; vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 12,7).

Ca durerile naşterii. Naşterea nu poate fi numită un eveniment neaşteptat, dar instalarea travaliului, cu durerile lui, vine deodată. Pavel foloseşte această asemănare pentru a ilustra caracterul brusc al catastrofelor zilelor de pe urmă.

Nu va fi chip de scăpare. [Nu vor scăpa, KJV]. Mai degrabă nu vor scăpa în nici un fel, aşa cum o femeie nu poate să scape de durerile naşterii. Astfel apostolul subliniază inevitabilitatea prăpădeniei care va veni asupra celor care L-au lepădat pe Mântuitorul. Scriindu-le aceste cuvinte tesalonicenilor (1 Tesaloniceni 5,3), Pavel pare să fi avut în minte chiar cuvintele rostite de Hristos (Luca 21,34–36).


4 Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.

Dar voi, fraţilor. Pavel îi pune acum în contrast pe cei convertiţi cu necredincioşii de care aminteşte în versetul 3.

În întuneric. Adică în ignoranţă şi, indirect, în nelegiuire. În Noul Testament cuvântul întuneric este adesea folosit pentru a arăta o stare de sărăcie şi decădere spirituală (Matei 4,16; 6,23; Ioan 3,19; Faptele Apostolilor 26,18; Romani 13,12). Creştinii nu mai sunt în starea aceasta (1 Tesaloniceni 5,5; 1 Ioan 2,8–10).

Ziua aceea. Adică, Ziua Domnului (v. 2).

Să vă prindă. Gr. katalambano, a apuca (vezi comentariul de la Ioan 1,5), folosit aici în sensul prinderii, apucării. Copilul lui Dumnezeu, călăuzit de lumina care se revarsă din Cuvântul Divin nu trebuie să fie prins în prăpădenia zilelor finale. El poate să fie pregătit în mod deplin pentru tot ce va veni asupra lumii şi asupra locuitorilor ei.


5 Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.

Voi toţi sunteţi. Dovezile textuale atestă exprimarea căci voi toţi sunteţi. Propoziţia este o explicaţie a gândului din versetul 4, care afirmă că cei drepţi nu sunt în întuneric. Pavel include în mod generos pe toţi membrii tesaloniceni în declaraţia lui, deşi este conştient că unii sunt slabi (v. 14, 15).

Fii ai luminii. Creştinul este un fiu al lui Dumnezeu (1 Ioan 3,2) şi Dumnezeu este lumină (Ioan 1,9); în consecinţă, creştinul este un fiu al luminii datorită înrudirii lui cu Părintele luminilor (Iacov 1,17). Pe lângă aceasta, Evanghelia aduce lumină (2 Corinteni 4,4; 1 Petru 29). În felul acesta, aceia care trăiesc potrivit cu Evanghelia, trăiesc în lumină (vezi comentariul de la Luca 16,8; Ioan 12,36).

Fii ai zilei. Literal, fii de zi.

Noi nu suntem. Este notabilă trecerea de la voi, la noi. Apostolul se include pe sine şi pe colaboratorii săi în rândul tesalonicenilor. El le atrage atenţia asupra modelului ideal, sperând că va inspira chiar şi pe cel mai slab membru pentru a ajunge la statutul de copiii ai luminii.


6 De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.

Să nu dormim. Sau să nu mai dormim. Copiii luminii nu vor avea nici un folos, dacă adorm. A dormi, înseamnă aici a fi nepăsător faţă de revenirea lui Hristos, atitudine care împiedică pregătirea creştinului pentru evenimentele finale (vezi Matei 25:5). Pavel îşi îndeamnă prietenii să nu fie prinşi în cursă de o asemenea lene spirituală, ci să fie cu totul treji (vezi Marcu 13:35–37; Luca 21:34–36; Efeseni 5:10–16).

Ceilalţi. [Alţii, KJV]. Adică fiii întunericului, care nu sunt conştienţi de evenimentele teribile şi măreţe care vestesc revenirea Domnului.

Să veghem. Gr. gregoreo, a deveni cu totul treaz (vezi comentariul de la v. 10), a veghea, folosit adesea în Evanghelii pentru vegherea spirituală (compară cu Matei 24,42; Marcu 13,33.34; Luca 12,37).

Treji. [Cumpătaţi, KJV]. Gr. nepho, a nu bea vin, a fi cumpătat. Nu avem indicii că Pavel se referă la beţia reală printre tesaloniceni (vezi 1 Petru 1,13; 4,7; 5,8). Mai degrabă el îi îndeamnă pe creştini să fie aşezaţi, cumpătaţi, calmi în vederea zilei celei mari care vine.


7 Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; și, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.

Cei ce dorm. Este o observaţie luată din viaţa de toate zilele, pentru a evidenţia contrastul dintre aceia care sunt fii ai zilei şi aceia care sunt ai nopţii (v. 5).


8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei și să avem drept coif nădejdea mântuirii.

Dar noi. În contrast cu aceia a căror purtare e descrisă în v. 7.

Treji. Continuând, prin repetare, ideea începută în v. 6.

Să ne îmbrăcăm. Nevoia creştinului de a îmbrăca anumite calităţi dă de înţeles că el nu este îmbrăcat în mod natural cu ele. Aici Pavel spune că este necesară armura spirituală defensivă, sugerând că războiul este în desfăşurare, iar creştinul va avea nevoie de ea, ca să se apere (vezi Efeseni 6:11, 12). În ceea ce priveşte echipamentul spiritual complet, vezi comentariul de la Romani 13,12.14; 2 Corinteni 10,4; Efeseni 6,13–17.

Platoşa. Vezi comentariul de la Efeseni 6,14, unde platoşa e definită ca fiind neprihănirea (compară cu Isaia 59,17; 2 Corinteni 6,7).

A credinţei şi a dragostei. Adică platoşa, care este credinţă şi iubire. Cele două însuşiri sunt părţi integrale ale dreptăţii. Credinţa este însuşirea activă a dreptăţii pe care Hristos o dă credinciosului, iar iubirea este cea mai importantă caracteristică a caracterului lui Dumnezeu (Romani 5:5). Apostolul îi lăudase deja pe tesaloniceni pentru aceste însuşiri (1 Tesaloniceni 1,3). Aici îi îndeamnă pe ei şi pe toţi creştinii să se folosească mai mult de aceste atribute în lupta lor cu răul.

Coif. Vezi Efeseni 6,17, unde această piesă a armurii e numită a mântuirii, în timp ce aici Pavel o descrie ca fiind nădejdea mântuirii. Astfel el învaţă că mântuirea, în stadiul ei final, se găseşte încă în viitor (vezi Matei 24,13; 1 Petru 3,5).


9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,

Fiindcă Dumnezeu. Pavel prezintă înţelegerea scopurilor lui Dumnezeu ca bază pentru speranţa mântuirii (v. 8).

Rânduit. Gr. tithemi, a pune, a plasa, tradus pus în 2 Timotei 1:11; Evrei 1:2. Termenul se referă la planul lui Dumnezeu faţă de oameni, care este şi a fost întotdeauna binevoitor (vezi comentariul de la Ioan 3,16.17; 2 Petru 1,9).

Mânie. Gr. orge, (vezi comentariul de la Romani 1,18).

Să căpătăm mântuirea. Pavel a expus mai înainte în mod negativ scopul lui Dumnezeu, iar acum îi dă o formă pozitivă. Domnul doreşte şi intenţionează ca toţi oamenii să fie mântuiţi (vezi mai sus, la rânduit; vezi Isaia 55,1; Ioan 7,37; Apocalipsa 22,17) şi prin darul Fiului Său, a făcut posibilă mântuirea.

Prin Domnul nostru. Mântuirea este darul lui Dumnezeu, dar, ca toate binecuvântările cereşti, ea vine prin persoana lui Isus Hristos (vezi comentariul de la Romani 6,23).


10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.

Care a murit pentru noi. Vezi comentariul de la Romani 5,8; 1 Corinteni 15,3. Aici Pavel declară că scopul sacrificiului este ca toţi credincioşii să poată trăi împreună cu Isus. Această ţintă este realizată prin viaţa, moartea şi învierea Mântuitorului nostru.

Veghem. Gr. gregoreo (vezi comentariul de la v. 6).

Dormim. Vezi comentariul de la cap. 4,13. Pavel revine la subiectul iniţial din cap. 4,13–18, adică ce se va întâmpla cu cei adormiţi în credinţă, la revenirea lui Hristos. Aici îi asigură pe cititori că nu va fi deosebire în destinul celor două categorii. În cele din urmă ambele clase de creştini vor trăi împreună cu El (vezi comentariul de la cap. 4,14–17).


11 De aceea mângâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr.

De aceea, mângâiaţi-vă. Vezi comentariul de la cap. 4,18, unde sunt folosite cuvinte aproape identice.

Întăriţi-vă. Gr. oikodomeo, a zidi (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,31). Prin tratarea împreună a unor teme atât de importante, ca venirea Domnului şi slava moştenirii sfinţilor, membrii bisericii pot să se întărească spiritual (vezi comentariul de la Maleahi 3,16–18; Faptele Apostolilor 20,32).

Unii pe alţii. [Pe voi înşivă, KJV]. Mai bine, unul pe altul, ca în cap. 4,18. Pavel arată că lucrarea de încurajare a celor doborâţi nu aparţine doar slujitorilor Evangheliei. Toţi creştinii trebuie să contribuie la zidirea în credinţă a fraţilor.

Cum şi faceţi. Apostolul e totdeauna gata să-i laude pe credincioşi cu privire la orice lucrare bună pe care o fac deja, dar nu ezită să-i îndemne nu numai să continue practicile bune, dar şi să le intensifice (vezi comentariul de la cap. 3,12). Cu îndemnul acesta, Pavel încheie tratarea subiectelor începute în cap. 4:13.


12 Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc.

Şi. [În KJV]. Mai degrabă dar, arătând legătura dintre gândul de aici şi cel din v. 11.

Vă rugăm. Gr. erotao, (vezi comentariul de la Filipeni 4,3; 1 Tesaloniceni 4,1). Pavel nu doreşte ca grija pe care tesalonicenii o manifestau unul pentru altul să slăbească respectul pentru slujba bisericii.

Să priviţi bine. [Să cunoaşteţi, KJV]. Adică să recunoaşteţi, deci să şi respectaţi (vezi comentariul de la cap. 4,4).

Se ostenesc. [Muncesc, KJV]. Gr. kopiao (vezi comentariul de la Filipeni 2,16; 1 Tesaloniceni 1,3). Era obiceiul lui Pavel să rânduiască prezbiteri în fiecare biserică pe care o înfiinţa (vezi Faptele Apostolilor 14,23). Noii slujbaşi erau în mod necesar neexperimentaţi şi poate că membrii nu le acordau respectul cuvenit. Cei care servesc biserica ar trebui să fie respectaţi, recunoscuţi şi stimaţi pentru propria lor valoare (vezi 1 Corinteni 16,15–18; Evrei 13,7). Un astfel de respect atrage după sine responsabilitatea slujbaşilor de a fi oameni ai lui Dumnezeu.

Vă cârmuiesc. [Sunt peste voi, KJV]. Gr. proistemi, a pune peste, a conduce, a prezida, tradus a cârmui în Romani 12,8 (vezi comentariul de acolo).

Vă sfătuiesc. [Vă îndeamnă, KJV]. Gr. noutheteo, a pune minte, a avertiza, a îndemna (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,31; compară-l cu cel de la 1 Corinteni 4,14; 2 Tesaloniceni 3,15). Cuvântul derivă de la nous, minte şi tithemi, a pune. Pavel recunoaşte slăbiciunea turmei sale şi necesitatea ca slujbaşii acesteia să-i conducă cu tărie pe membrii ei.


13 Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi.

Să-i preţuiţi. [Să-i stimaţi, KJV]. Gr. hegeomai (vezi comentariul de la Filipeni 2,3), a avea

o părere despre. Foarte mult. Gr. huperekperrissos, peste măsură, excesiv, foarte mult. În dragoste. Acest cuvânt este menţionat ca nu cumva calitatea spirituală a aprecierii pentru

conducătorii lor să fie pusă la îndoială. Din pricina lucrării lor. Biserica creştină nu aprobă cultul omului, dar încurajează respectul cuvenit celor care poartă cu credincioşie răspunderi sacre. Trăiţi în pace. [Fiţi în pace, KJV]. Această poruncă sugerează că unitatea bisericii din

Tesalonic fusese tulburată, poate prin dezacordul dintre slujbaşi şi membrii laici, deoarece Pavel specifică: între voi. Nu trebuie să existe rivalităţi şi dezbinări în biserică, unii recunoscându-l pe un singur lucrător drept conducătorul lor spiritual, iar alţii luptându-se pentru altul, aşa cum s-a întâmplat mai târziu în Corint (vezi 1 Corinteni 1,12; 3,4–6; 4,6; compară cu Romani 12,18; 14,19).


14 Vă rugăm, de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți.

Vă rugăm. [Vă îndemnăm, KJV]. Gr. parakaleo (vezi comentariul de la Matei 5,4).

Să mustraţi. Gr. noutheteo (vezi la vă sfătuiesc, v. 12).

În neorânduială. Gr. ataktoi, afară din rânduri, dezordonat, cuvântul acesta fiind folosit numai aici în tot Noul Testament. Verbul corespunzător, atakteo, apare în 2 Tesaloniceni 3,7, iar adverbul, ataktos, în 2 Tesaloniceni 3,11 (vezi comentariul de acolo).

Îmbărbătaţi. Gr. paramutheomai, a încuraja, a înveseli.

Deznădăjduiţi. [Slabi de minte, KJV; slabi de îngeri, traducerea lui G. Galaction]. Gr. oligopsuchoi, literal, oameni mici la suflet, adică cei care sunt slăbiţi sufleteşte sau laşi. Trebuia ca unii ca aceştia, poate copleşiţi de întristare pentru cei morţi (cap. 4,13–18) sau nesiguri cu privire la timpul revenirii lui Hristos (cap. 5,1–11), să fie mângâiaţi, nu mustraţi. Creştinii ar trebui să mângâie şi să încurajeze sufletele slabe şi nevoiaşe (Evrei 12,12.13; compară cu Galateni 6,2).

Să sprijiniţi. Gr. antechomai, a avea interes pentru, a se interesa de, a ajuta. Cei slabi, cu privire la care Pavel şi-ar dori să fie sprijiniţi, sunt probabil cei ispitiţi de necurăţie (cap. 4,3–7). Astfel de membrii, pentru a nu ceda ispitei, au nevoie de ajutor, nu de mustrare.

Fiţi răbdători. Gr. makrothumeo, literal, a avea un spirit lung, deci a fi îndelung răbdător, a fi încet la mânie, a fi răbdător. Acelaşi cuvânt grecesc e folosit la 1 Corinteni 13,4 pentru a descrie dragostea, care este îndelung răbdătoare. Iubirea lui Dumnezeu în creştin îl va face pe acesta răbdător, amabil atât cu membrii bisericii cât şi cu ceilalţi.


15 Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți.

Luaţi seama. [Vedeţi, KJV]. Forma verbului grecesc implică ideea de a fi vigilent, a veghea continuu.

Să nu întoarcă … rău pentru rău. Sau să nu dea înapoi rău, în schimb pentru rău. Tendinţa naturală a inimii este să facă aşa, dar comportamentul creştin este diferit. Hristos interzice răzbunarea şi îi îndeamnă pe ai Săi să înapoieze bine pentru rău (vezi comentariul de la Matei 5,39–48; compară-l cu cel de la Romani 12,17).

Să faceţi. [Să urmaţi, KJV]. Gr. dioko, a alerga după, a urmări, a aspira la. În loc de a perpetua răul prin răzbunare, tesalonicenii sunt îndemnaţi ca întotdeauna, în orice împrejurare, să dorească binele. Pavel ştia că aceia care urmăresc binele au prea puţin timp, sau chiar deloc, pentru a face rău.

Între voi. Sau unul faţă de altul.


16 Bucurați-vă întotdeauna.

Bucuraţi-vă întotdeauna. Literal, întotdeauna bucuraţi-vă, în greceşte accentul cade pe cuvântul întotdeauna. Pavel aprecia mult capacitatea de a fi fericit (vezi comentariul de la Filipeni 3,1; 4,4; compară cu 2 Corinteni 6,10). Fie printr-un avantaj prezent, fie prin anticiparea fericirii viitoare, creştinul are din belşug motive de a se bucura. Fiindu-i iertate păcatele, conştiinţa lui e liberă şi pacea îi umple sufletul. El ştie că toate lucrurile lucrează împreună spre binele lui (vezi Romani 8,28). De ce să fie descurajat? Cei care se plâng fără încetare nu au adevărata religie (MH 251).


17 Rugați-vă neîncetat.

Rugaţi-vă neîncetat. Literal, fără încetare rugaţi-vă, accentul căzând în greceşte asupra ideii continuităţii (vezi comentariul de la v. 16). Prin viaţa sa, creştinul ar trebui să respire un duh de rugăciune. Niciodată n-ar trebui să fie întreruptă legătura cu Cerul (vezi comentariul de la Luca 18,1). Pavel lucra zi şi noapte (1 Tesaloniceni 2,9), dar se şi ruga zi şi noapte (cap. 3,10). Multele lui activităţi nu-l împiedicau să se roage. Legătura cu Tatăl său ceresc nu era menţinută neîncetat. Tot aşa ar trebui să fie şi cu noi. Vezi viaţa de rugăciune a lui Isus (vezi comentariul de la Marcu 3,13).


18 Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Pentru toate. [În toate, KJV]. Adică în toate împrejurările, în bucurie sau întristare (vezi comentariul de la Filipeni 4,6; Coloseni 4,2). Aici avem o asigurarea precisă că şi lucrurile care par să fie contra noastră lucrează în cele din urmă spre binele nostru, deoarece Dumnezeu nu ne-ar cere să fim mulţumiţi pentru ceva ce ne-ar dăuna (MH 255). Daniel era mulţumitor chiar dacă ştia de decretul care urmărea să-i ia viaţa (vezi Daniel 6,10). Pavel însuşi a lăsat un exemplu recunoştinţă în împrejurările cele mai potrivnice (vezi Faptele Apostolilor 27,20.35). Aducerea de mulţumiri ar trebui să fie regula creştinului; ea promovează sănătatea şi bucuria (MH 251).

Căci aceasta. Aceste cuvinte se pot referi nu doar la aducerea de mulţumiri, ci şi la bucuria şi rugăciunea neîncetată (v. 16, 17).

Voia lui Dumnezeu. Dumnezeu e preocupat de întreaga viaţă a copiilor Săi, dar El se îngrijeşte în mod deosebit de sănătatea lor spirituală. Doreşte ca toţi creştinii să fie fericiţi, să fie oameni ai rugăciunii şi să aibă o inimă recunoscătoare. Necultivarea acestor trăsături este neîmplinirea voinţei lui Dumnezeu.

În Hristos Isus. Voia lui Dumnezeu a fost arătată în Isus Hristos. Acela care vrea să cunoască în mod sigur voia lui Dumnezeu pentru propria lui viaţă, ar trebui să studieze viaţa lui Isus şi acolo să găsească ilustrarea supremă a ceea ce Dumnezeu intenţionează să facă creştinul. Nicăieri în altă parte nu se va găsi un model mai consistent de fericire, viaţă de rugăciune şi recunoştinţă ca în viaţa lui Isus din Nazaret.


19 Nu stingeți Duhul.

Nu stingeţi. Gr. sbennumi, a stinge, a desfiinţa, a sufoca, a suprima. În Matei 12,20; Marcu 9,44–48; Efeseni 6,16; Evrei 11,34 cuvântul acesta este folosit cu privire la stingerea focului, iar în Matei 25,8, pentru stingerea candelelor. Întrucât Duhul este asociat cu focul (Matei 3,11; Faptele Apostolilor 2,3), termenul sbennumi este potrivit aici. Probabil că în biserica din Tesalonic răcise zelul unora dintre cei care manifestaseră daruri spirituale (vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,1; 14,1). Pavel avertizează biserica împotriva stingerii flăcările spirituale care ard în mijlocul lor, ca nu cumva să alunge astfel Duhul Sfânt. Prin sfatul acesta el nu dă libertate manifestărilor fanatice care discreditează Spiritul, ci vorbeşte numai de acelea care sunt cu adevărat inspirate de Duhul Sfânt.


20 Nu disprețuiți prorociile.

Nu dispreţuiţi. Gr. exoutheneo, a face nefolositor, a dispreţui cu totul.

Proorociile. [Profetizările, KJV]. Vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,10; Efeseni 4,11. Din strânsa legătură care există între versetele 19 şi 20 din 1 Tesaloniceni 5, ar reieşi că proorocirea era una din cele mai importante daruri spirituale din Tesalonic. Interesul bisericii faţă de revenirea lui Hristos (cap. 1,10; 2,19; 3,13; 4,13–18; 15,32; 21,8–11) ar adăuga forţă darului profeţiei. În biserica apostolică erau câţiva profeţi adevăraţi (vezi Faptele Apostolilor 11,28; 15,32; 21,8–11).


21 Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.

Cercetaţi. [Puneţi la probă, KJV]. Gr. dokimazo (vezi comentariul de la cap. 2,4). Este necesară o cercetare atentă pentru a se face deosebire între prorociile false şi cele adevărate (vezi AA 263).

Toate. [Toate lucrurile, KJV]. În special manifestările Duhului (v. 19 şi 20). Dumnezeu a oferit teste precise pentru a hotărî dacă un prooroc este adevărat: (1) Profetul adevărat trebuie să-L mărturisească pe Hristos atât prin viaţă cât şi prin cuvânt (1 Ioan 4,1–3). El va recunoaşte şi va mărturisi divinitatea lui Hristos (1 Ioan 2:22, 23). (2) Învăţăturile lui trebuie să fie în acord cu învăţăturile Scripturii (vezi Faptele Apostolilor 17,11; Galateni 1,8.9). (3) Rezultatul sau roadele învăţăturii lui trebuie să fie bune (Matei 7,18–20).

Păstraţi. [Ţineţi bine, KJV]. Credinciosul trebuie să cerceteze darurile spirituale, iar după ce a descoperit ce este adevărat şi ce este fals, ce este bun şi ce este rău, el trebuie să păstreze ce e bun, să-l păstreze în ciuda tuturor ispitelor de a-i da drumul.

Ce este bun. Adică, ce este bun în cele spirituale.


22 Feriți-vă de orice se pare rău.

Feriţi-vă. [Abţineţi-vă, KJV]. Gr. apechomai, a se abţine de la (vezi comentariul de la cap. 4,3).

Ce se pare. [Aparenţă, KJV]. Gr. eidos, formă, aparenţă exterioară, fel. Referindu-se la ce este bun (v. 2) Pavel a folosit forma de singular, întrucât el consideră că doar ce este bun este rodul Duhului, şi că răul apare sub multe măşti, avertizându-i astfel pe credincioşi împotriva multelor forme sub care acesta se ascunde. Acest verset a fost folosit uneori pentru a interzice ceea ce este drept numai pentru motivul că ar părea greşit în ochii unora. Oricât de corespunzător ar putea fi un astfel de sfat în anumite împrejurări, aici apostolul nu vrea să spună acest lucru. Sunt multe excepţii la o această regulă. Isus a vindecat în Sabat (Ioan 5,2–16 etc), şi a mâncat cu vameşii şi păcătoşii (Matei 9,10–13). Pentru conducătorii iudei plini de prejudecăţi Faptele acestea aveau o aparenţa rea. Dar în ciuda acestei prejudecăţi (Matei 12,9–13), Isus a săvârşit Faptele acestea ca parte a lucrării Sale. Totuşi, El s-a ferit de orice rău.


23 Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

Dumnezeul păcii. [Şi Însuşi Dumnezeul păcii, KJV]. Mai bine, dar Dumnezeul păcii Însuşi. Cu acest verset Pavel îşi începe secţiunea finală a epistolei, căreia îi dă astfel forma unei rugăciuni. El a înălţat standardele creştine (v. 12–22), dar recunoaşte că nimeni nu le poate îndeplini fără ajutor divin, aşa că prin cuvintele de încheiere îi îndreaptă pe cititori spre puterea întăritoare a lui Dumnezeu. Titlul, Dumnezeul păcii se referă la Dumnezeu, care este sursa păcii adevărate (vezi Romani 15,33; 16,20; 2 Corinteni 13,11; Evrei 13,20.21; vezi comentariul de la Filipeni 4,7). Dumnezeu caută întotdeauna să restaureze pacea cu cei rebeli (vezi comentariul de la 2 Corinteni 5,18.19).

Sfinţească. Gr. hagiazo (vezi comentariul de la Matei 6,9; Ioan 17,17; 1 Corinteni 7,14).

Pe deplin. Gr. holoteles, perfect, deplin în toate privinţele, de la holos, întreg şi telos, sfârşit. Luther a tradus cuvântul holoteles prin total. Adevărata sfinţire cuprinde întreaga fiinţă: de fapt e cu neputinţă o sfinţire parţială, în sensul că anumite aspecte ale vieţii rămân nesfinţite. Fiecare aspect al vieţii trebuie să fie supus puterii purificatoare a Spiritului lui Dumnezeu.

Duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru. Pavel nu face aici un studiu al naturii umane, ci vrea să se asigure că nici o parte a vieţii convertiţilor nu va rămâne neatinsă de puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu. În general Biblia pare să vorbească de o împărţire în două a naturii umane, fie trupul şi sufletul, fie trupul şi duhul (vezi comentariul de la Matei 10,28; Romani 8,10; 1 Corinteni 5,3; 7,34). În Epistola către tesaloniceni termenii aceştia sunt puşi laolaltă pentru a scoate în evidenţă că nici o parte din om nu trebuie să rămână neatinsă de influenţa sfinţirii. Putem vedea

o însemnătate specială în subîmpărţirile pe care le face Pavel. Prin duh (pneuma, vezi comentariul de la Luca 8,55) se poate înţelege principiul superior al inteligenţei şi al gândirii, cu care este înzestrat omul şi cu care Dumnezeu poate să comunice prin Duhul Său (vezi comentariul de la Romani 8,16). Omul este adus la asemănarea cu Hristos prin înnoirea minţii cu ajutorul Duhului Sfânt (vezi Romani 12,1.2).

Prin suflet, (psuche, vezi comentariul de la Matei 10,28), când este deosebit de cuvântul duh (spirit), se poate înţelege acea parte a naturii umane care este formată din instincte, emoţii şi dorinţe. Aceasta poate fi sfinţită şi ea. Când, prin lucrarea Duhului Sfânt, mintea e adusă în conformitate cu mintea lui Dumnezeu şi raţiunea sfinţită predomină asupra naturii inferioare, atunci impulsurile, care altminteri ar fi împotriva voinţei lui Dumnezeu, ajung să fie supuse acesteia. În felul acesta creştinul umil poate să ajunge la un aşa grad de sfinţire încât impulsurile sale să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel creştinul îşi găseşte plăcerea în a face voia Sa. Legea divină este în inima lui (vezi Psalmi 40,8; Evrei 8,10; COL 312; DA 608).

Înţelesul cuvântului trup (soma) pare evident. Este corpul – carne, sânge şi oase – care e condus fie de natura superioară, fie de cea inferioară. Când mintea este sfinţită, omul nu abuzează de trup. Atunci sănătatea este prosperă. Trupul devine un instrument prin care creştinul Îl poate servi pe Domnul său. Sfinţirea care nu include şi trupul nu este deplină. Trupurile noastre sunt templele lui Dumnezeu. Ar trebui să ne străduim întotdeauna să le păstrăm sfinte şi să-L proslăvim pe Dumnezeu prin ele (1 Corinteni 6,19,20).

Întregi. Gr. holokleros, depline în toate privinţele, complete, întregi, de la holos, întreg, kleros, parte. Acest adjectiv poate determina oricare din substantivele de mai înainte duh, suflet şi trup, sau poate fi îmbinat cu verbul a păstra, având înţelesul de a păstra în întregime.

Păzite. Gr. tereo, în general, a ţinea, dar aici şi în Iuda 1 este tradus a păzi.

Fără prihană. Gr. amemptos (vezi comentariul de la Filipeni 2,15; 1 Tesaloniceni 2,10; 3,13). Cel care e sfinţit va fi păzit de Dumnezeu şi înfăţişat fără greşeală în ziua cea mare a venirii Domnului (vezi comentariul de la Iuda 24).

La. [Spre, KJV]. Adică la data venirii.

Venirea. Gr. parousia, (vezi comentariul de la cap. 3,13; 4,15).

Domnului nostru Isus Hristos. În ce priveşte comentariul despre numele Mântuitorului, vezi

comentariul de la Matei 1,1; Filipeni 2,5.


24 Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.

Cel ce v-a chemat. [Cel ce cheamă, KJV]. Vezi comentariul de la Romani 8,30. Chemarea individuală este cea dintâi dintr-o serie de operaţiuni care se termină cu proslăvirea. Credincios. Compară cu 1 Corinteni 1,9; 10,13; 2 Tesaloniceni 3,3; 2 Timotei 2,13; Evrei 10,23 Va face lucrul acesta. Adică El va sfinţi şi va păzi (v. 23). Cel Atotputernic nu cunoaşte insuccesul.


25 Fraților, rugați-vă pentru noi.

Rugaţi-vă pentru noi. Pavel se roagă stăruitor pentru convertiţii săi (cap. 1,2.3; 5,23). El solicită acum rugăciunile lor pentru sine şi asociaţii săi (compară cu Romani 15,30; 2 Corinteni 1,11; Efeseni 6,18.19 şi Coloseni 4,3). Cererea lui nu este una egoistă, deoarece scopul său este răspândirea liberă a soliei Evangheliei, pe care el a fost chemat să o proclame (2 Tesaloniceni 3,1). Slujitorii Evangheliei şi membrii laici au nevoie să se roage unii pentru alţii. Ei trebuie să se roage împreună ca nimic să nu împiedice înaintarea soliei Evangheliei până la capetele pământului (5 T 718).


26 Spuneți sănătate tuturor fraților, cu o sărutare sfântă.

Spuneţi sănătate. [Salutaţi, KJV]. Gr. aspazomai, a saluta (Matei 5,47; Marcu 9,15; Romani 16,36 etc.).

Tuturor fraţilor. Unii membrii erau slabi, dar Pavel, în iubirea lui frăţească, doreşte să-i salute pe toţi.

Sărutare sfântă. În Răsărit mai ales, cu ocazia salutului, sărutarea era un fel obişnuit de a exprima prietenie şi iubire (vezi Luca 7,45; Faptele Apostolilor 20,37). Sărutarea sfântă sau acea sărutare de dragoste (1 Petru 5,14) era un simbol al iubirii dintre creştini. Se pare că la primii creştini devenise un obicei să se salute astfel cu ocazia Sfintei Cine (Iustin Martirul, First Apology, 65). Scrierile ulterioare relevă că nu se obişnuia această sărutare sfântă pentru persoanele de sex opus (Apostolic Constitutions, ii. 57; viii, 11).


27 În Domnul, vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraților.

În Domnul. [Prin Domnul, KJV]. Apelând la cei care au primit primii această epistolă, Pavel făcea uz atât de autoritatea personală, cât şi de cea religioasă. El dă de înţeles că epistola lui cuprinde o solie inspirată, de care au nevoie urgentă toţi credincioşii tesaloniceni.

Vă rog fierbinte. [Vă însărcinez, KJV]. Gr. horkizo, a conjura, ca în Marcu 5,7; Faptele Apostolilor 19,13. Folosind un cuvânt atât de tare (compară cu Deuteronom 6,13), Pavel dă de înţeles că unii dintre conducătorii tesaloniceni nu doreau ca epistola să fie citită tuturor credincioşilor, sau că unii din membrii nu erau dispuşi să o asculte (compară cu 2 Tesaloniceni 3,14).

Să fie citită. Adică public, înaintea creştinilor adunaţi (vezi comentariul de la Coloseni 4,16).


28 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.

Harul Domnului nostru. O salutare asemănătoare apare în epistolele lui Pavel (compară cu Romani 16,20.24; 1 Corinteni 16,23). Forma cea mai deplină a binecuvântării este dată în 2 Corinteni 13,14. Concepţia apostolului cu privire la natura lui Hristos străluceşte de-a lungul întregii epistole. Atât la începutul (1 Tesaloniceni 1,1) cât şi la sfârşitul ei, el invocă asupra credincioşilor harul Domnul nostru Isus Hristos.

Amin. [Amin, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale , pentru omiterea acestui cuvânt.

Fragmentul de după versetul 28 [în KJV: Întâia Epistolă către Tesaloniceni a fost scrisă din Atena] nu apare în nici un manuscris timpuriu. El a fost adăugat ulterior şi nu făcea parte din textul original inspirat. Dovezile istorice favorizează Corintul ca localitatea din care Pavel a scris epistola (vezi Introducerea).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–6AA 260

2 CM 127; 6T 166; 9T 135, 216

2, 3 FE 335, 354

2–5GC 38, 371

3 AA 220, 535; COL 411; DA 635; Ev 26; PP 104, 167; TM 233, 407; 4T 309; 5T 99, 187, 211, 233, 715; 8T 250

3–55T 10

4 ChS 41; 5T 216, 276; 6T 129; 9T 135

4, 5 GC 315

4–6DA 235

5 1T 404; 2T 441, 488; 3T 199

5, 6 4T 580

6 ChS 41; 5T 160, 409; 6T 410; 9T 135

8–10AA 260

12, 13 AA 261

13 2T 163

14 5T 489

14–24AA 263

15 8T 130

16–18GC 477

17 CH 423; GW 254, 258; MH 510; SC 98; TM 511; 2T 242, 397, 635; 6T 471; 7T 42

17, 18 5T 317

18 MH 255

19 CSW 28; 3T 428

22 AH 332; CH 591; Ev 680; EW 117; GW 129; MH 486, 491; MM 143, 218; TM 223; 1T 336, 353, 381, 490; 2T 248, 304, 306, 455, 457, 458, 615; 3T 239; 4T

364; 5T 138, 358, 367, 593; 6T 201

23 FE 144; GC 469, 473; ML 248; SL 7, 26; 3T 84, 570; 6T 475

24 1T 167; 2T 131

26 EW 117