1 Samuel 29

1 Filistenii îşi strânseseră toate oştile la Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel.

Afec. Numele câtorva oraşe (vezi cap. 4,1), dar nici una cunoscută lângă Muntele Ghilboa care ar putea fi implicată, dacă cap. 28 şi 29 sunt scrise în ordine cronologică: filistenii au tăbărât prima dată la Sunem, apoi s-au îndreptat spre Afec (cap. 29,1). Dar părerea este împărţită, în diferite cărţi de referinţă, între un Afec de nord şi unul de sud. Dacă naraţiunea, după istoria vizitei lui aul la Endor (cap. 28,3-25), se întoarce să rezume istoria lui David la punctul unde cap. 28,2 îl lasă (David tratează cu Achiş să-l ajute pe Israel în lupta cu filistenii), apoi cap. 29 continuă în altă parte cu alungarea sa de către domnitorii filisteni la Afec, unde ei îşi strânseseră toate oştile (cap. 29,1). Dacă aceasta era aceiaşi adunare menţionată imediat, precedând sosirea lor la Sunem (cap. 28,4) Afecul era în drumul de la Filistia spre Sunem, dar nu neapărat lângă ea. De aici mulţii dentifică Afecul cu Antipatris, de unde mai înainte filistenii au atacat Israelul (cap. 4,1) şi iau luat Chivotul.

Fântâna lui Izreel. În valea lui Izreel existau două fântâni mari: una ‘Ain Jalud, cunoscută ca fântâna lui Harod, care izvora din una din stâncile nordice ale muntelui Ghilboa, la înălţimea de vreo 35 m deasupra văii, iar cealaltă, ‘Ain Ţuba‘un, din inima văii. Saul, cu oştirea lui a tăbărât la Ghilboa (28,4) şi apoi s-a tras mai aproape de filisteni, venind până la fântâna lui Izreeel. Pare mai probabil că el a rămas pe coama muntelui deasupra lui ‘Ain Jalud, o poziţie greu accesibilă din vale, şi nu a coborât ‘Ain Tuba‘un, care dacă era mai aproape de filisteni, nu avea să-i ofere nici un avantaj tactic.

2 Domnii filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu Achiş.

Verset ce nu a fost comentat.

3 Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine şi n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.”

Ce caută evreii aceştia aici? Pentru David, o astfel de întrebare trebuie să fi venit ca o mustrare surprinzătoare. El nu avea ce să caute defel în tabăra vrăjmaşilor poporului său. În primul rând, el n-ar fi trebuit să caute refugiu la filisteni. Pasul a fost făcut fără să fi căutat sfat divin. Acum se apropia criza. David era la mare strâmtorare. El trebuia să hotărască în curând cu privire la calea de urmat, când avea să lupte cu adevărat. El nu dorea să ridice armele împotriva fraţilor săi.

N-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc. Ce contrast trebuie să fi fost între încrederea pe care Achiş şi-a exprimat-o in David şi încrederea de care se făcea vrednic acesta din urmă, privind înapoi la duplicitatea şi necinstea lui! Dumnezeu are milă de cei ce sunt în încurcătură şi necaz. El deschide iubitor uşa de scăpare pentru ca oamenii să nu fie lăsaţi întru totul pradă urmărilor purtării lor. Plin de îndurare, El schimbă greşelile nebuneşti în mijloace de atingere a succesului! Cei care sunt dispuşi să primească sfatul divin cu toată smerenia vor găsi că eliberarea vine din surse neaşteptate, pe căi necăutate şi în cele mai întunecate momente ale experienţei lor. Prin cererea acestor căpetenii ale filistenilor ca David să fie înlăturat din tabără, Dumnezeu lucra pentru eliberarea slujitorului Său.

4 Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se coboare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său, decât cu capetele oamenilor noştri?

Trimite înapoi pe omul acesta. În mod literal, pricinuieşte ca omul să se întoarcă. Cuvântul acesta nu este în textul ebraic. Căpeteniile au fost respectuoase faţă de Achiş când s-au referit la asociatul lui, dar formularea arată că exista un puternic resentiment în inimile lor în ceea ce priveşte prezenţa lui David.

5 Nu este acesta David pentru care cântau jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii”?”

Verset ce nu a fost comentat.

6 Achiş a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul, că eşti un om curat la suflet şi-mi place să te văd mergând şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi; dar nu eşti pe placul domnitorilor.

Viu este Domnul. În mod literal, viu este Iehova. Aceasta este o declaraţie remarcabilă care vine din partea unui rege păgân. Unii au sugerat că Achiş se poate să fi fost atras de religia evreilor prin asociatul său, David, după cum Nebucadneţar a fost adus să-L înalţe pe Împăratul cerurilor prin influenţa lui Daniel şi a tovarăşilor lui (Daniel 4,37). Alţii văd în jurământ doar o substituire adoptată pentru ceea ce a spus Achiş în realitate. Nu se poate nega faptul că David a făcut prin purtarea lui o profundă impresie asupra lui Achiş. Regele atrage atenţia de trei ori asupra vieţii cinstite a lui David (1 Samuel 29,3.6.9), întru-unul din cazuri comparându-l cu un înger al lui Dumnezeu (v. 9).

7 Întoarce-te, dar, şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.”

Verset ce nu a fost comentat.

8 David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?”

Dar ce am făcut? David a fost cutremurat de neaşteptata întorsătură a evenimentelor care l-au scos din încurcătură. Totuşi, pentru a nu-şi trăda simţămintele, el a adresat regelui această întrebare, a lăsa impresia că era nedreptăţit prin această concediere necivilizată (PP, p. 691).

Într-un moment de descurajare şi neştiind pe ce cale să aduce, David pornise pe o cale care-l adusese într-o încurcătură din care nu este deloc în stare să scape fără ajutor din afară. Dacă ar fi dezertat de la Achiş şi în luptă s-ar fi întors împotriva filistenilor, ar fi dovedit că acuzaţiile căpeteniilor filistenilor erau adevărate. Dacă s-ar fi luptat împotriva lui Israel, el s-ar fi luptat împotriva unsului Domnului şi ar fi ajutat pe străini să-i cotropească ţara (PP 690). Cât de binevoitor a fost Domnul, care a folosit reaua voinţă şi duşmănia filistenilor pentru a deschide o uşă pentru a-l scăpa de dizgraţie, orice întorsătură ar fi luat bătălia!

David a înţeles că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi rămas în Iudeea. Dacă în inima lui n-ar fi dorit mai presus de orice să fie credincios lui Dumnezeu, Domnul n-ar fi putut lucra această eliberare pentru el. Păcatele lui David nu era atât de mult făcute în mod conştient sau îndepărtări intenţionate de la calea cea dreaptă, ci mai degrabă, erau slăbiciuni ale credinţei şi greşeli de judecată. El trebuia să ia decizii rapide şi n-a aşteptat întotdeauna un răspuns divin, trăgând nădejde că, poate Cerul avea să aprobe ideile lui. Probabil că acum dorea din toată inima să se fi comportat altfel. Acum el se afla faţă în faţă cu o gazdă amabilă care credea în el, se împrietenise cu el, dar, în cele din urmă, din cauza dificultăţilor politice, era nevoit să-l concedieze. Probabil că atunci când a auzit cuvintele pline de iubire şi apreciere ale regelui, inima lui a ars de ruşine din cauza prefăcătoriei lui şi a fost mişcată din nou de recunoştinţă pentru că, în ciuda păcatului său, Dumnezeul plin de îndurare rupsese laţul în care se prinsese singur.

9 Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu; dar domnitorii filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.”

Verset ce nu a fost comentat.

10 Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi de îndată ce se va lumina.”

Slujitorii stăpânului tău. În mod literal, slujitorii domnului. Cuvântul ’adon, tradus stăpân aici şi în v. 4, domn în v. 8, este cuvântul ebraic obişnuit de adresare către un superior. El nu trebuie confundat cu seren, aplicat la căpeteniile filistenilor (v. 2.6.7), domnitorii celor cinci cetăţi (cap. 6,17, vezi despre Judecători 3,3). Un alt cuvânt, s’ar , tradus de obicei prinţ, este folosit ca sinonim cu seren din 1 Samuel 29,3.4.9, vorbindu-se de aceiaşi domnitori. În 1 Samuel 29,4.10 ’adon pare să se aplice la Saul, iar în 1 Samuel 29,8 îl foloseşte David când i se adresează lui Achiş. Folosirea acestor termeni poate sugera că Achiş n-a mai considerat pe David ca vasal al său, ci, în mod delicat, l-a făcut să înţeleagă că era liber să plece din Filistia dacă dorea.

De îndată ce se va lumina. Probabil că aceasta a fost o cale diplomatică de a-i spune lui David că, dacă îl va apuca dimineaţa pe el şi pe oamenii lui tot în tabără, domnitorii aveau să-l omoare. Fără îndoială că David s-a simţit uşurat de o astfel de eliberare oficială. Acum nu mai putea exista nici un simţământ că el şi însoţitorii lui n-ar fi apreciat amabilitatea lui Achiş de a le acorda azil. În timp ce David pleca spre casă, fără îndoială că el slăvea pe Dumnezeu pentru o astfel de ocrotire divină şi eliberare miraculoasă.

Relatarea din acest capitol ilustrează felul în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea copiilor Săi. El caută să convingă pe oameni să accepte căile Lui, totuşi, îi lasă liberi să ignore sugestiile Lui dacă doresc. Aceasta este adevărat nu numai în cazul hotărârii iniţiale de a sluji lui Dumnezeu, ci în toate alegerile, mici şi mari, pe care este chemat să le facă cel care caută să trăiască în armonie cu principiile lui Dumnezeu. Fără îndoială că se vor face greşeli, iar necazurile care rezultă sunt cele care descoperă eroarea de judecată. David a ales refugiul în Filistia pentru a se apăra de Saul. Potrivindu-şi acţiunile cu simţămintele, în curând el a descoperit că seminţele interesului personal dăduseră naştere unei recolte de prefăcătorie şi falsitate. Dar David şi-a recunoscut greşeala şi a căutat din inimă să urmeze exemplul divin. Atitudinea aceasta L-a făcut pe Dumnezeu în stare să rânduiască împrejurări care i-au adus eliberarea, chiar dacă dificultatea în care s-a aflat David a fost rezultatul propriei lui greşeli.

Ellen G. White comentează:

1-11 PP 690, 691

3-10 PP 691

11 David şi oamenii lui s-au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Şi filistenii s-au suit la Izreel.

Verset ce nu a fost comentat.